În data de 23 ianuarie 2025, presupusul „procuror general” al regiunii transnistrene, Anatoli Gurețki, a propus așa-numitului „soviet suprem” de la Tiraspol o inițiativă privind sancționarea penală a persoanelor care vor colecta, stoca și transmite date cu caracter personal sau informații „clasificate” către cetățeni, organizații și autorități străine. Conform „proiectului de lege”, transmiterea „transfrontalieră” a acestor date ar putea fi pedepsită cu o amendă cuprinsă între 1.800 și 2.700 de dolari sau cu închisoare de până la 8 ani. În cazul în care informațiile sunt transmise de un „grup organizat”, sancțiunile se înăspresc: amenzi între 2.700 și 3.150 de dolari sau până la 10 ani de detenție, comunică Asociația Promo-LEX.

„Conceptul de „date personale” este vag și poate include orice tip de informație. În realitate, prin aceste noi sancțiuni se protejează, în mod special, informațiile referitoare la liderii structurilor transnistrene, precum și la forțele paramilitare și cele de forță. Această inițiativă survine la scurt timp după adoptarea unei legi similare în Federația Rusă, amplificând riscurile pentru jurnaliști, apărătorii drepturilor omului și pentru orice persoană care dezvăluie informații de interes public sau colaborează cu mass-media de pe malul drept al Nistrului. În acest context, structurile transnistrene vor dispune de un nou instrument pentru a reduce la tăcere vocile critice și a descuraja locuitorii regiunii să transmită informații despre ilegalitățile și abuzurile care au loc regiune”, se arată într-un comunicat al asociației.

„Proiectul de lege” completează alte măsuri prin care structurile transnistrene ascund identitățile celor responsabili pentru condamnarea ilegală a locuitorilor regiunii la detenție, în condiții echivalente cu tortura. Astfel, locuitorii regiunii transnistrene continuă să fie victimele unui sistem represiv și opac, mai adaugă Promo-LEX.

„Inițiatorul acestui „proiect de lege”, Anatoli Gurețki, a propus în 2022 sancționarea penală a persoanelor care se vor adresa la organele de drept constituționale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau Comitetele ONU. De asemenea, acesta a fost găsit vinovat de anumite fapte ce încalcă drepturile omului în cel puțin 6 hotărâri ale CtEDO. Acest fapt reliefează repercusiunile climatului vicios de impunitate, care persistă în regiunea transnistreană de mai bine de 30 de ani”, scriu juriștii asociației.

În contextul obligațiilor pozitive ale autorităților constituționale ale R. Moldova, precum și în contextul angajamentelor internaționale, ce revin Guvernului R. Moldova, partenerilor internaționali, misiunilor diplomatice și organizațiilor de protecție a drepturilor omului, inclusiv Misiunea OSCE din Moldova, Asociația Promo-LEX solicită:

Eforturi politice și diplomatice rapide și eficiente privind sistarea imediată și necondiționată a oricăror inițiative sau acțiuni din partea structurilor transnistrene, îndreptate împotriva protecției și apărării drepturilor fundamentale ale omului în stânga Nistrului.
Guvernul Republicii Moldova să informeze mediatorii și observatorii formatului 5+2, precum și partenerii de dezvoltare care investesc în acțiuni de promovare a drepturilor omului, în legătură cu acțiunile structurilor transnistrene care au drept scop de a descuraja persoanele să transmită sau să dezvăluie informații de interes public.
Condiționarea anumitor facilități economice și comerciale sau finanțări pentru regiunea transnistreană cu garantarea și respectarea reală a drepturilor omului, inclusiv prin libera circulație pentru jurnaliști, avocați sau apărători ai drepturilor omului, care să poată monitoriza situația, apăra liber victimele abuzurile și relata situația reală din teren.
Consolidarea eforturilor de intervenție eficientă în cazuri de violare gravă a drepturilor fundamentale ale omului în regiunea transnistreană, inclusiv crearea unei platforme eficiente de sesizare a ilegalităților comise în regiune.
Acordarea de sprijin informațional locuitorilor regiunii transnistrene în cazurile de încălcare a drepturilor omului, precum și implementarea unor măsuri proactive de informare privind tipurile de sprijin disponibile, instituțiile care le furnizează și condițiile prin care se poate obține protecție, asistență juridică sau orice altă formă de ajutor.

#proiect de lege #Promo-Lex #Tiraspol

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a anunțat că, din 2018 și până în prezent, au fost înregistrate peste 10.000 de atacuri asupra sistemului de sănătate, însă niciunul dintre aceste cazuri nu a dus până acum la tragerea la răspundere a celor vinovați, scrie romanialibera.ro.

Atacurile, raportate în 29 de țări și teritorii, s-au soldat cu aproximativ 5.700 de morți și 8.500 de răniți, potrivit OMS.

Directorul general al OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, subliniază în mod repetat că unitățile medicale și personalul sanitar nu ar trebui să fie niciodată ținte ale atacurilor.

OMS verifică și documentează atacurile asupra sistemului medical, însă nu stabilește responsabilități, deoarece organizația nu are atribuții de investigare.

Altaf Musani, directorul Departamentului pentru Acțiuni Umanitare și Managementul Dezastrelor din cadrul OMS, a prezentat cifrele în cadrul unei conferințe de presă la Geneva și a precizat că tragerea la răspundere poate avea loc nu doar la nivel național.

Unitățile medicale și sistemul de sănătate în ansamblu beneficiază de protecția dreptului internațional umanitar și a legislației internaționale privind drepturile omului, inclusiv în baza anumitor Convenții de la Geneva, a explicat Musani.

Cu toate acestea, situația rămâne îngrijorătoare. „Dintre cele peste 10.000 de incidente verificate despre care am vorbit, niciunul nu a ajuns în sistemul de tragere la răspundere”, a declarat oficialul OMS.

914 atacuri înregistrate doar în 2026

Numai în acest an, agenția ONU pentru sănătate a documentat 914 atacuri asupra sistemului medical, soldate cu 911 morți și 1.486 de răniți, a precizat Musani.

Cele mai multe incidente din 2026 au fost înregistrate în Ucraina, Liban și teritoriile palestiniene. Alte atacuri au fost raportate în Myanmar, Iran, Sudan, Republica Democrată Congo, Sudanul de Sud, Rusia, Siria și Nigeria.

Potrivit lui Musani, atacurile cu arme grele au reprezentat, de departe, cea mai frecvent raportată formă de violență în acest an. Acestea au fost urmate de blocarea accesului la servicii medicale și de violența psihologică.

De asemenea, au fost raportate 44 de incidente care au implicat răpirea, arestarea sau reținerea unor angajați din domeniul medical și a unor pacienți, fiind afectate în total 148 de persoane.

Efectele atacurilor se resimt mult timp

Consecințele unui atac asupra unui spital nu se limitează la persoanele aflate în unitatea medicală în momentul incidentului, a avertizat Musani.

Este pacientul care nu poate primi îngrijiri a doua zi, ambulanța care nu mai poate face următorul transfer, angajatul medical care nu se mai poate întoarce la muncă sau medicamentele care nu mai pot ajunge la alte unități, a explicat oficialul.

În Fâșia Gaza, toate cele 36 de spitale au suferit pagube până la sfârșitul anului 2025, potrivit OMS.

Peste 3.000 de atacuri în Ucraina

În Ucraina, OMS a verificat peste 3.000 de atacuri asupra sistemului medical de la începutul invaziei ruse la scară largă, în 2022.

Un depozit al OMS din Dnipro a fost lovit și distrus săptămâna trecută, iar organizația spune că numărul atacurilor asupra sistemului medical din Ucraina este în creștere.

„Asistăm și verificăm o creștere substanțială a numărului de atacuri” în Ucraina, a declarat Musani, adăugând că acestea afectează în mod clar capacitatea OMS de a furniza materiale și echipamente unităților medicale.

Și în Republica Democrată Congo, OMS a verificat 12 atacuri asupra sistemului medical de la declararea epidemiei mortale de Ebola în luna mai.

Potrivit lui Musani, aceste incidente au perturbat supravegherea epidemiologică, investigarea cazurilor, identificarea contacților, tratamentul pacienților și activitățile desfășurate în comunități. El a subliniat că astfel de atacuri nu afectează doar serviciile medicale, ci și capacitatea autorităților de a detecta și limita răspândirea unor epidemii.