Insula Fazanilor, situată între Franța și Spania, trece în mod bizar de la o țară la alta de două ori pe an.

Aflată pe râul Bidasoa, la granița dintre Hendaye, Franța și Irun, Spania, insula este controlată de fiecare țară timp de șase luni și este o dovadă istorică a rivalității dintre cele două țări.

Ciudățenii legate de frontiere se găsesc în întreaga Europă și în lume, dar o insulă lungă de 200 de metri care schimbă țara semestrial este ceva cu totul neobișnuit. Iar multă lume nici măcar nu a auzit despre Insula Fazanilor.

Insula are o formă eliptică și este acoperită de copaci. Se află la doar 10 metri de malul spaniol al râului și la 20 metri de cel francez. Este de o importanță istorică atât de mare, încât este deschisă rar vizitatorilor. În centru este un monolit enorm, inscripționat, care comemorează întâlnirea la care a fost negociat Tratatul Pirineilor în 1659.

„E aproape o insulă fantomă”, spune Pía Alkain Sorondo, arheolog și ghid turistic.

Până și numele e ciudat, pentru că nu există fazani pe Insula Fazanilor. La acest lume – Isla de los Faisanes în spaniolă, Faisai Uhartea în bască, Île des Faisans în franceză – s-a ajuns de fapt dintr-o greșeală.

În epoca romană, insula era cunoscută sub numele de „Pausoa”, cuvântul basc pentru trecere sau pas. Apoi francezii au tradus cuvântul prin „Paysans”, adică țărani, înainte de a-l transpune prin „Faisans”, pentru fazani. De-a lungul timpului, i-a rămas numele de Île des Faisans.

Mica insulă a devenit importantă în 1648, în urma armistițiului de la sfârșitul Războiului de 30 de ani dintre Franța și Spania, când a fost aleasă ca spațiu neutru pentru a delimita noile zone de graniță. De fapt, au avut loc 24 de întâlniri, cu escorte militare în așteptare în cazul în care discuțiile se întrerup. 11 ani mai târziu, a fost încheiat acordul de pace din Tratatul Pirineilor.

Pentru a onora această ocazie, a fost negociată o nuntă regală și, în 1660, regele francez Ludovic al XIV-lea s-a căsătorit cu fiica regelui Filip al IV-lea, Maria Tereza a Spaniei, chiar pe această insulă. Au fost construite poduri de lemn pentru a ușura trecerea, invitații regali au sosit în șlepuri și trăsuri și au fost comandate tapiserii și picturi. Diego Velázquez, pictor de curte al lui Philip și a cărui operă principală rămâne Las Meninas (un portret al Mariei Tereza cu domnișoarele ei de onoare) a fost însărcinat cu aranjarea festivităților.

Atât de importantă era Insula Fazanilor ca simbol al păcii, încât s-a decis că ambele țări vor avea custodia comună a teritoriului. Spania deține administrația între 1 februarie și 31 iulie în fiecare an, în timp ce Insula Fazanilor devine parte oficială a Franței în celelalte șase luni.

#Franta #insula #Spania

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.