Forţele terestre israeliene din Fâşia Gaza au urmărit, miercuri, să localizeze şi să dezactiveze vasta reţea de tuneluri a militanţilor Hamas de sub enclavă, următoarea fază a ofensivei israeliene care a ucis mii de palestinieni, transmite Reuters.

De când atacatorii Hamas au ucis 1.400 de persoane şi au luat aproximativ 240 de ostatici într-un raid transfrontalier la 7 octombrie, Israelul a bombardat Gaza din aer şi a folosit trupe terestre pentru a împărţi enclava de coastă în două.

Oraşul Gaza, principalul bastion al Hamas în teritoriu, este încercuit. Israelul afirmă că trupele sale au avansat până în inima oraşului dens populat, în timp ce Hamas afirmă că luptătorii săi au provocat pierderi grele forţelor de invazie.

Ministrul Apărării Yoav Gallant a declarat că Israelul a avut „o singură ţintă – teroriştii Hamas din Gaza, infrastructura lor, comandanţii lor, buncărele, camerele de comunicaţii”. Purtătorul de cuvânt al armatei israeliene, contraamiralul Daniel Hagari, a declarat că trupele de geniu de luptă ale Israelului folosesc dispozitive explozive pentru a distruge o reţea de tuneluri construită de Hamas, care se întinde pe sute de kilometri sub Gaza.

Tancurile israeliene s-au confruntat cu o rezistenţă puternică din partea luptătorilor Hamas care folosesc reţeaua de tuneluri pentru a lansa ambuscade, au declarat surse din cadrul Hamas şi al grupului militant separat Jihadul Islamic.

Nu a fost posibil să se verifice afirmaţiile de pe câmpul de luptă ale ambelor părţi.

Israelul doreşte o „perioadă nedeterminată” de control

Israelienii şi-au exprimat teama că operaţiunile militare ar putea pune şi mai mult în pericol ostaticii, despre care se crede că sunt ţinuţi în tuneluri. Israelul spune că nu va fi de acord cu o încetare a focului până când ostaticii nu vor fi eliberaţi. Hamas spune că nu va înceta lupta, atât timp cât Gaza este atacată.

„Îl provoc (pe Israel) dacă a reuşit, până în acest moment, să înregistreze vreo realizare militară pe teren în afară de uciderea civililor. Gaza este de neînvins şi va rămâne un ghimpe în gâtul americanilor şi al sioniştilor”, a declarat Ghazi Hamad, un înalt oficial Hamas, pentru televiziunea Al Jazeera.

De la 7 octombrie, bombardamentele israeliene au ucis peste 10.000 de palestinieni, dintre care aproximativ 40% sunt copii, potrivit numărătorii efectuate de oficiali din domeniul sănătăţii din Gaza guvernată de Hamas.

Washingtonul a sprijinit poziţia Israelului, potrivit căreia o încetare a focului ar ajuta militar Hamas, dar preşedintele american Joe Biden a declarat marţi că l-a îndemnat pe premierul Benjamin Netanyahu să ia o pauză în lupte.

Israelul a fost până acum vag în ceea ce priveşte planurile sale pe termen lung, dacă îşi va atinge obiectivul declarat de a învinge Hamas. În unele dintre primele comentarii directe pe această temă, Netanyahu a declarat că Israelul va încerca să aibă responsabilitatea securităţii în Gaza „pentru o perioadă nedeterminată” după război.

Dar oficialii au declarat că Israelul nu este interesat să guverneze enclava. Gallant, ministrul israelian al Apărării, a declarat că, după terminarea războiului, nici Israelul, nici Hamas nu vor conduce Gaza.

Arabia Saudită convoacă summituri

Arabia Saudită va găzdui în zilele următoare summituri ale naţiunilor arabe şi islamice pentru a discuta despre conflictul israeliano-palestinian, a declarat miercuri ministrul de Investiţii al Regatului.

Preşedintele iranian Ebrahim Raisi se va deplasa duminică în Arabia Saudită pentru summitul Organizaţiei Cooperării Islamice, a relatat agenţia de ştiri Etemadonline, aceasta fiind prima vizită a unui şef de stat iranian de când Teheranul şi Riadul au pus capăt unor ani de ostilitate în cadrul unui acord negociat de China în martie.

„Obiectivul de a aduce aceste… summituri şi alte adunări sub conducerea Arabiei Saudite ar fi acela de a conduce spre o rezolvare paşnică a conflictului”, a declarat ministrul saudit al Investiţiilor, Khalid Al-Falih, în cadrul Bloomberg New Economy Forum din Singapore.

„Fără hrană, fără apă”

Aripa armată a Hamas a declarat, marţi seară târziu, că a tras rachete spre Tel Aviv, iar sirenele de rachete au sunat în oraşul israelian şi în alte oraşe din centrul Israelului.

Israelienii din Tel Aviv au marcat o lună de la atacul Hamas cu o veghe cu lumânări în jurul fotografiilor ostaticilor din Piaţa Habima. Unii oameni au plâns, alţii au cântat sau s-au rugat.

„Am venit să mă uit la chipurile ostaticilor, să mă simt parte din asta. Vreau să fiu alături de familiile ale căror persoane dragi se află” în Gaza, a declarat Valeria Nesterov, 24 de ani, make-up artist.

Aproape două treimi din cei 2,3 milioane de locuitori din Gaza sunt strămutaţi în interiorul ţării, potrivit cifrelor ONU, mii de persoane căutând refugiu în spitale, inclusiv în adăposturi improvizate din pânză în parcările acestora.

La spitalul Al Shifa din oraşul Gaza, Um Haitham Hejela, o femeie care se adăpostea cu copiii mici într-un cort improvizat din pânză, a declarat că au fugit din cauza atacurilor aeriene.

„Nu există mâncare, nu există apă. Când fiul meu se duce să ia apă, stă la coadă timp de trei sau patru ore. Au lovit brutăriile, nu avem pâine”, a adăugat femeia.

Organizaţiile internaţionale şi ţările occidentale au încercat de urgenţă să facă să intre ajutoare în Fâşia Gaza şi să scoată cetăţenii străini. Comitetul Internaţional al Crucii Roşii (CICR) a declarat că un convoi umanitar a fost atacat marţi în oraşul Gaza.

După redirecţionare, convoiul a livrat provizii medicale la spitalul Al Shifa. Calificând incidentul drept „profund îngrijorător”, organizaţia a declarat că două camioane au fost avariate, iar un şofer a fost rănit uşor. Aceasta nu a identificat sursa atacului.

#Gaza #Hamas #mancare #razboi

Unirea cu România ar putea deveni „Planul B” al Republicii Moldova în cazul în care aderarea la Uniunea Europeană este blocată, analizează publicația britanică The Economist, într-un articol dedicat perspectivelor europene ale Republicii Moldova și relației cu România.

Potrivit The Economist, liderii de la Chișinău au început să vorbească tot mai des despre această posibilitate, în condițiile în care Republica Moldova își propune să adere la UE până în 2030. Publicația amintește că președinta Maia Sandu a declarat că ar vota „da” la un referendum privind unirea cu România, în timp ce vicepremierul Eugen Osmochescu a descris această variantă drept „Planul B”.

The Economist îl menționează și pe președintele României, Nicușor Dan, pe care îl descrie drept unionist, alături de mai mulți politicieni români. Publicația subliniază totodată apropierea lingvistică și istorică dintre cele două state, arătând că majoritatea moldovenilor vorbesc română, iar cea mai mare parte a teritoriului actual al Republicii Moldova a făcut parte din România între 1918 și 1940, transmite Calea Europeană.

Aderarea la UE, posibilă până în 2029, dar vulnerabilă politic

În analiza sa, The Economist apreciază că există o posibilitate realistă ca Republica Moldova să îndeplinească până în 2029 condițiile necesare aderării la Uniunea Europeană. În același timp, publicația atrage atenția că procesul ar putea fi blocat din motive politice în state membre precum Franța.

Publicația britanică amintește că legislația constituțională franceză prevede un referendum sau aprobarea cu o majoritate de trei cincimi în ambele camere ale Parlamentului înainte ca Franța să accepte aderarea unor noi state la UE.

În acest context, The Economist evocă inclusiv scenariul în care Marine Le Pen, descrisă drept o politiciană naționalistă de dreapta care se opune extinderii UE, ar putea deveni președinta Franței până în 2029. O eventuală blocare a aderării ar putea crește atractivitatea unei variante pe care publicația o compară cu reunificarea Germaniei: intrarea în UE prin unirea cu un stat vecin care este deja membru.

Sprijinul pentru unire a crescut în Republica Moldova

Potrivit datelor citate de The Economist, aproximativ 70% dintre români susțin unirea cu Republica Moldova, în timp ce în Republica Moldova sprijinul este de aproximativ 40%.

Iulian Groza, directorul Institutului pentru Politici și Reforme Europene, spune pentru publicația britanică faptul că sprijinul pentru unire în Republica Moldova s-a dublat în ultimul deceniu.

The Economist notează că Republica Moldova are aproximativ 2,9 milioane de locuitori, dintre care circa 850.000, inclusiv persoane aflate în străinătate, dețin cetățenia română. Potrivit analizei, obținerea cetățeniei române este în multe cazuri motivată mai degrabă pragmatic decât ideologic, deoarece le permite cetățenilor moldoveni să muncească în UE.

Aceeași perspectivă pragmatică ar putea determina însă o parte dintre moldoveni să considere că renunțarea la independență în favoarea integrării în România le-ar oferi simultan acces la UE și NATO, mai arată The Economist. Publicația amintește că numeroși cetățeni moldoveni cu cetățenie română votează deja la alegerile din România și au contribuit la alegerea lui Nicușor Dan.

Declarațiile de la Chișinău, mesaj pentru Bruxelles

Unirea nu se află în prezent pe agenda imediată, susține Rufin Zamfir, expert român în comunicare, citat de The Economist.

Potrivit acestuia, declarațiile liderilor moldoveni privind unirea trebuie interpretate drept „un mesaj indirect adresat partenerilor europeni”. Dacă perspectiva aderării la UE va fi amânată sau diluată, spune Zamfir, „credibilitatea Planului B crește… [și] devine o variabilă politică pe care Bruxelles-ul nu o poate ignora”.

Transnistria și Găgăuzia, obstacole pentru o eventuală unire

The Economist subliniază că unirea cu România nu ar fi însă un proces simplu. România nu dispune de resursele economice necesare pentru a finanța o reunificare de amploarea celei dintre Germania de Vest și Germania de Est, în timp ce Republica Moldova este o țară săracă și nu controlează Transnistria, regiune separatistă susținută de Rusia.

Un alt obstacol îl reprezintă Găgăuzia. Publicația amintește că un acord din 1994 oferă regiunii autonome, unde populația este în mare parte prorusă, posibilitatea de a-și declara independența în cazul unei uniri a Republicii Moldova cu România.

Totuși, The Economist consideră că aceste probleme nu sunt neapărat imposibil de rezolvat. În contextul actual, Rusia dispune de capacități limitate pentru a sprijini Transnistria sau Găgăuzia, iar aproximativ 70% dintre exporturile Transnistriei sunt deja destinate Europei, în contextul relațiilor comerciale ale Republicii Moldova cu UE.

În cazul Găgăuziei, publicația britanică amintește că cei aproximativ 100.000 de locuitori sunt răspândiți în patru enclave, iar perspectiva unei independențe înconjurate de frontiere ale UE nu ar fi neapărat atractivă.

„O Românie Mare” pentru aderarea la UE

The Economist amintește că Republica Moldova nu este singurul stat din regiune în care există ideea unei unificări. În Albania și Kosovo există, de asemenea, un sprijin majoritar pentru unirea celor două țări.

În timp ce Albin Kurti, premierul interimar al Kosovo, susține fuziunea, premierul Albaniei, Edi Rama, consideră că problema se va rezolva odată cu aderarea ambelor state la UE.

În cazul Republicii Moldova, concluzia analizei The Economist este că unirea cu România rămâne puțin probabilă pe termen scurt, dar nu poate fi exclusă în următorul deceniu dacă perspectiva aderării la UE este blocată sau amânată.

„Este puțin probabil, dar nu de neconceput”, scrie The Economist, evocând scenariul în care, pentru a obține accesul la Uniunea Europeană, Republica Moldova ar putea face loc unei „Românii Mari”.