Proiectarea filmului „Siberia din oase” pe 8 mai în școlile din întreaga țară a stârnit controverse. Pentru unii, filmul este o reflecție necesară asupra unor episoade dramatice din istorie; pentru alții, este o poveste prea dură, cu potențial de impact psihologic asupra elevilor.

Deportările, foametea, războiul nu sunt singurele tragedii prin care a trecut omenirea. Holocaustul, exterminarea unor populații aborigene, Holodomorul, genocidul armenilor, Gulagul — toate sunt pagini dureroase din istoria umanității. La această listă se va adăuga, inevitabil, și războiul purtat astăzi de Rusia împotriva Ucrainei. Toate aceste evenimente își găsesc locul în manualele de istorie, tocmai pentru a fi cunoscute — și pentru a nu fi repetate.

Cum le vorbim elevilor despre asemenea tragedii? Cum le explicăm amploarea evenimentelor fără a-i speria sau a-i marca psihologic?

Istoria trebuie predată nu ca o sperietoare, ci ca o lecție profundă despre trecut. Despre acest echilibru dificil — între adevăr și sensibilitate — discutăm cu Corina Lungu, șefa Direcției politici în învățământul general, Ministerul Educației și Cercetării, și Ludmila Tihonov, doctor în istorie, profesoară la Liceul „Alexandru Donici”, Peresecina, Orhei.

Luni, 12 mai, la ora 20:00. Emisiunea „Consens Național”, doar la RLIVE TV.