Autoritățile sovietice au construit o versiune falsă a istoriei, bazată pe mituri despre foametea din 1946–1947. Istoricii prezenți la emisiunea „Consens Național” de la Realitatea TV au declarat că prin felul cum a acționat statul în perioada postbelică în detrimentul populației califică această tragedie drept crimă împotriva umanității. Potrivit lor, astăzi, este necesară reabilitarea tuturor victimelor foametei, ca act de justiție simbolică pentru zecile de mii de vieți răpuse de foame.
Lidia Pădureac, prim-prorectoră a Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălți, a afirmat că puterea sovietică a deformat realitățile printr-o campanie de dezinformare cu ajutorul unor mituri despre foamete.
„Mitul precum că oficialitățile nu cunoșteau ce s-a întâmplat. Mitul precum că foametea s-a declanșat din cauza secetei. Mitul precum că foametea a fost depășită doar cu ajutorul care a venit din partea Moscovei. Absolut totul este fals și poate fi demonstrat, avem dovezi prin care se demonstrează că oficialitățile cunoscând că oamenii abia de au necesarul, li se ia și din ceea ce au reușit să aibă. Da, evident că statul a acționat în detrimentul populației. Deci, este o crimă împotriva umanității”, a conchis Lidia Pădureac.
Igor Cașu, directorul Agenției Naționale a Arhivelor, a menționat că nu războiul și seceta au dus la foamete, dar politica agresivă a statului în relațiile cu populația din Basarabia.
„Seceta din 1946 este comparabilă cu cea din 1934-1935 din România când au fost înregistrate 10-15 mii de decese, mortalitate excesivă în această perioadă, din cauza foametei. Evident, sunt și urmările războiului, dar ele sunt secundare, pentru că dacă era războiul, foametea trebuia să întâmple în 1944, în a doua parte a anului, după august, și 1945. Noi înregistrăm însă o mortalitate excesivă în prima parte a anului 1947, deci la doi ani de la conflict, trei ani dacă luăm august 1944”, a menționat Igor Cașu.
Peste 130 de mii de oameni au murit din cauza foametei din anii 1946-1947 în Basarabia. Istoricii pun această tragedie pe seama impozitării excesive a populației organizată de puterea sovietică imediat după război. Datele din arhive arată că populația dispunea de rezerve suficiente pentru a depăși anul secetos care a precedat criza, dar că autoritățile sovietice au confiscat rezervele de hrană, lăsând oamenii fără mijloace de subzistență.
