Joia Mare este una dintre cele mai importante zile din Săptămâna Patimilor, marcată deopotrivă de credință și de obiceiuri vechi. Este o zi în care clopotele bisericilor încetează să mai sune, casele sunt curățate în profunzime, iar ouăle de Paște sunt vopsite cu grijă, așa cum cere tradiția, transmite IPN.
De dimineață, gospodinele se trezesc devreme și încep curățenia generală. Se spală geamurile, se scoate totul la aerisit, iar aranjările trebuie să fie gata până vineri. Tradiția populară spune că cine nu termină curățenia până în Joia Mare va avea parte de necazuri peste an.
Tot în această zi se coc pasca și cozonacii, înmiresmând gospodăriile cu arome care anunță apropierea Paștelui. În multe sate, aluatul se frământă cu rugăciune, în credința că va crește mai bine și va aduce belșug.
Un alt obicei important este vopsitul ouălor, care are loc, potrivit tradiției, tot în Joia Mare. Se folosesc vopsele naturale, din coji de ceapă, sfeclă sau frunze de nuc, iar unele femei păstrează meșteșugul ornamentării ouălor cu frunze, flori sau dantelă. Ouăle vopsite în această zi sunt considerate mai rezistente și binecuvântate, fiind păstrate adesea și după sărbători, ca simbol de protecție.
Spre seară, oamenii merg la biserică, unde se citește Denia celor 12 Evanghelii. Cei care participă aprind o lumânare pe care o duc apoi acasă, având grijă să nu se stingă pe drum. Lumina adusă în casă este păstrată cu credință, iar unele femei torc din fitilul lumânării un fir care se crede că apără familia de necazuri. Din acest moment, clopotele bisericii nu mai bat până în noaptea Învierii, fiind considerat un semn al tăcerii care însoțește Patimile lui Hristos. În unele sate, băieții folosesc buhaiul sau toaca, semnalând solemnitatea acestor zile.
Joia Mare este legată și de o legendă mai puțin cunoscută, cea a Joimăriței, o ființă mitologică despre care se spune că pedepsește fetele leneșe și gospodinele care nu și-au terminat treburile. Se zice că Joimărița vine noaptea, tunde părul fetelor care dorm în loc să muncească sau murdărește rufele lăsate nespălate. De teama acestei figuri legendare, multe femei din sate se străduiesc să încheie toate pregătirile până la apusul soarelui.
Chiar dacă în orașe aceste tradiții se pierd treptat, la sat ele continuă să fie trăite cu solemnitate și respect. Joia Mare rămâne un moment de cumpănă între lumea cotidiană și taina Învierii. Este ziua în care oamenii își curăță casele, dar mai ales sufletele, fiind în așteptarea Focului Haric.
