Există instituții care apar și dispar odată cu vremurile. Există proiecte care se nasc din conjuncturi și se sting odată cu ele. Și există instituții care reușesc să reziste decenii, crize, schimbări politice și transformări sociale, păstrându-și sensul, misiunea și credibilitatea. Agenția de presă IPN este una dintre acestea.

Astăzi, când IPN împlinește 21 de ani, nu aniversăm doar o instituție media. Aniversăm o parte din istoria Republicii Moldova. O istorie scrisă zi de zi prin informații verificate, prin respect față de adevăr, prin profesionalism și prin convingerea că jurnalismul trebuie să servească societatea, nu interesele de moment.

În vara anului 2024 am aflat că IPN risca să ajungă în mâini care nu aveau nimic în comun cu valorile pe care această instituție le-a reprezentat timp de două decenii. Riscul era evident. O agenție de presă cu un nivel atât de mare de încredere și credibilitate putea fi transformată într-un instrument de influență împotriva modernizării și dezvoltării europene a Republicii Moldova. Iar după ce și-ar fi pierdut cea mai mare valoare – încrederea publicului – probabil ar fi fost abandonată și închisă.

Pentru mine, decizia a fost simplă. Nu a fost o decizie de afaceri. Nu a fost un calcul financiar. A fost un act de responsabilitate față de o instituție care face parte din patrimoniul democratic al Republicii Moldova.

Totul a durat o săptămână. Luni am avut prima conversație, miercuri am contractat creditul necesar, iar vineri semnam în registrul de stat la ASP. Înainte de aceasta, am semnat un angajament prin care ne asumam continuarea dezvoltării IPN ca instituție media de utilitate publică, dedicată apărării democrației, modernizării țării și consolidării coeziunii sociale.

Privind în urmă, sunt convins că a fost una dintre deciziile importante pe care le-am luat în viața profesională în domeniul mass media.

Republica Moldova are prea puține instituții care au rezistat testului timpului. Prea puține valori care au supraviețuit schimbărilor politice, presiunilor economice și tentațiilor de moment. IPN este una dintre aceste valori. Este agenția de presă care a educat generații de jurnaliști. Este instituția care furnizează zilnic informații în limba română, rusă și engleză pentru instituții publice, organizații internaționale, ambasade și instituții media din țară și de peste hotare. Este spațiul care a găzduit dezbateri, conferințe și dialoguri esențiale pentru dezvoltarea societății. Este una dintre instituțiile care au contribuit constant la pluralismul opiniilor și la libertatea de exprimare în Republica Moldova.

Dar poate cea mai mare realizare a IPN este faptul că a reușit să-și consolideze credibilitatea. Într-o epocă în care încrederea a devenit una dintre cele mai rare resurse, IPN a rămas un reper de corectitudine, echilibru și profesionalism.

În ultimii doi ani, toate profiturile au fost reinvestite în dezvoltarea agenției. Creditul a fost achitat. Echipa a crescut. Sediul a fost modernizat. Brandul a fost modernizat. Parteneriatele s-au extins. Influența și relevanța au crescut. Încrederea publicului a crescut și mai mult.

Unicul regret pe care îl am este că nu am avut suficient timp să mă opresc și să observ cât de frumos s-a dezvoltat IPN în această perioadă. Astăzi însă pot spune un lucru simplu și sincer. Mă bucur că am putut contribui la salvarea acestei instituții. Mă bucur că IPN a rămas liberă, independentă și fidelă misiunii sale. Mă bucur că, la 21 de ani, IPN privește spre viitor cu aceeași energie și aceeași responsabilitate cu care a privit mereu spre societate.

La mulți ani, Agenția de presă IPN! La mulți ani unei instituții care reprezintă o parte a istoriei contemporane a Republicii Moldova și este în slujba adevărului, democrației și oamenilor acestei țări.

#aniversare #Dumitru Țîra #Grupul Media Realitatea #IPN

Uniunea Europeană a reînnoit marţi, 22 septembrie, sancţiunile impuse Rusiei pentru invazia în Ucraina, cedând în cele din urmă în faţa Franţei şi Luxemburgului, care au cerut retragerea a doi oligarhi ruşi de pe lista de sancţiuni, solicitare care a ameninţat prelungirea acestora. După o lungă luptă, UE ridică sancțiunile împotriva celor doi oligarhi ruși, Alișer Usmanov și Mihail Fridman, din cauza amenințării cu blocarea totală a sancțiunilor împotriva Rusiei de către statele membre individuale, relatează Digi24.

În schimb, măsurile împotriva celorlalte 3.000 de persoane și entități vor fi prelungite pentru trei ani. Conform relatărilor din presă, Letonia a fost ultima țară care și-a renunțat la opoziția față de compromis.

Conform informațiilor de la Agenția de Presă Germană, punctul de plecare al acestor evoluții a fost cererea Slovaciei de ridicare a sancțiunilor împotriva miliardarului Usmanov. Franța se alăturase recent și în mod surprinzător acestei cereri. Ulterior, potrivit diplomaților, Luxemburgul a cerut ca, dacă sancțiunile împotriva lui Usmanov sunt ridicate, să fie și ridicate sancțiunile împotriva lui Fridman.

În contextul în care președintele Emmanuel Macron nu încetează să atragă atenția asupra amenințării hibride ruse, graba Franței de a cere ridicarea sancțiunilor europene împotriva omului de afaceri ruso-uzbek Alișer Usmanov nu poate decât să surprindă. Parisul și-a uimit partenerii, prezentându-se ca apărător al miliardarului al cărui nume figurează, din februarie 2022, pe lista celor 3 000 de persoane și entități juridice acuzate că susțin efortul de război al Rusiei. Însă, în cele din urmă, marți, 22 septembrie, aceștia au acceptat.

Invocând „securitatea națională”, diplomații francezi de la Bruxelles blocau, încă din 14 septembrie, prelungirea sancțiunilor, semănând discordie în rândul celor 27 de țări ale Uniunii Europene (UE). Franța și Slovacia solicitau reabilitarea lui Alișer Usmanov, iar Luxemburgul, Ungaria și Slovacia insistau ca un alt oligarh rus, Mihail Fridman, să fie, la rândul său, scutit de sancțiuni. Letonia, pe de altă parte, se opunea ferm acestor modificări, în timp ce Ucraina nu-și ascundea dezamăgirea.

Prim-ministrul ucrainean, Sergii Korețkii, a făcut apel la UE să nu slăbească sancțiunile împotriva Rusiei, în momentul în care aceasta din urmă își intensifică atacurile aeriene asupra țării sale.

Menţinând acest regim de sancţiuni împotriva a circa 3.000 de persoane şi entităţi acuzate că sprijină efortul de război al Rusiei împotriva Ucrainei, „am ajuns la un compromis dificil”, a transmis preşedinţia irlandeză a Consiliului UE, care a confirmat că „anumite persoane” au fost în final retrase de pe lista neagră.

Potrivit diplomaţilor, Franţa şi Luxemburgul au obţinut eliminarea lui Alisher Usmanov şi Mihail Fridman de pe listă. Letonia, care se opusese categoric exceptării acestor oligarhi de la sancţiuni, a acceptat în cele din urmă să se abţină pentru a fi depăşit obstacolul prelungirii sancţiunilor, conform aceloraşi surse.

Decizia, luată la nivel de ambasadori, mai trebuie formalizată prin aşa-numita procedură scrisă.

Franţa şi-a surprins la începutul acestei luni partenerii din UE după ce a insistat ca magnatul ruso-uzbec Usmanov să fie scos de pe lista sancţiunilor europene, invocând preocupări legate de securitatea naţională, pe care nu le-a precizat, dar ar putea fi vorba despre un acord de eliberare a unor cetăţeni francezi deţinuţi în Azerbaidjan.

Apoi, Luxemburgul a cerut acelaşi tratament şi pentru Fridman, care a deschis împotriva acestei ţări un proces în care cere despăgubiri de 16 miliarde de dolari.

Într-o primă reacţie după anunţul scoaterii celor doi oligarhi ruşi de pe lista sancţiunilor UE, ministrul ucrainean de externe Andrii Sybiha a scris pe reţeaua socială X că este o decizie „ruşinoasă şi nejustificată”.