Oamenii au fost dintotdeauna fascinați de iluziile optice. Și mai fascinant este când ele apar în natură. Văzut dintr-un anumit unghi, lacul Sørvágsvatn din Insulele Feroe, oferă una dintre cele mai spectaculoase astfel de iluzii.

Cunoscut și sub numele de Lacul Leitisvatn, este cel mai mare lac de pe Insula Vágar. Este de cel puțin trei ori mai mare decât următorul ca mărime de pe insulă, Lacul Fjallavatn.

O imagine surprinsă dintr-un anumit unghi face ca lacul să pară mult mai sus decât Oceanul Atlantic, la același nivel cu versantul asimetric al insulei. Cei care văd fotografia pot spune chiar că lacul stă pe o pantă lină, deși se află la 30 de metri deasupra nivelului mării.

În realitate este vorba doar de o iluzie optică de mare efect. Stânca din faţa lacului, corelată cu unghiul din care a fost făcută fotografia, fac ca lacul să pară situat la o altitudine de sute de metri. Iluzia este accentuată și de faptul că lacul este înconjurat de versanți care ating înălțimi între 252 și 376 de metri de o parte și de alta și care ascund vederea în unghiuri diferite.

Lacul Sørvágsvatn şi restul Insulelor Feroe sunt situate între Islanda şi Norvegia.

Regiunea cunoscută pentru fiordurile, peisajele spectaculoase și formaţiunile stâncoase reprezintă un adevărat magnet pentru iubitorii de natură.

Autoritățile italiene au transferat în Sardinia 88 de deținuți considerați printre cei mai periculoși mafioți și teroriști ai țării, o decizie care a provocat nemulțumirea autorităților locale. Guvernatoarea Sardiniei, Alessandra Todde, susține că insula riscă să devină „Cayenne-ul Italiei”.

Deținuții au ajuns în weekend la o bază militară de pe insulă, de unde au fost transportați sub escortă strictă către noua aripă de maximă securitate a penitenciarului din Uta. Identitățile acestora nu au fost făcute publice.

Toți sunt supuși regimului special de detenție 41-bis, unul dintre cele mai restrictive din Italia, destinat în special membrilor organizațiilor mafiote. Regimul urmărește să împiedice deținuții să comunice între ei și să transmită ordine către membrii aflați în libertate.

Transferul celor 88 de persoane a ridicat la 183 numărul deținuților aflați sub regimul 41-bis în Sardinia, aproximativ un sfert din totalul național.

Guvernatoarea Alessandra Todde a criticat decizia, susținând că autoritățile centrale au acționat fără o consultare suficientă cu Sardinia și că penitenciarele insulei se confruntă deja cu probleme de personal. În februarie, sute de persoane au protestat la Cagliari împotriva transferării deținuților.

„Guvernul a acționat într-un mod unilateral și arogant, tratând Sardinia ca pe Cayenne-ul Italiei”, a declarat Todde, făcând referire la celebra închisoare din Guyana Franceză, cunoscută drept „Insula Diavolului” și devenită celebră prin filmul „Papillon”.

Autoritățile italiene resping însă criticile. Ministrul adjunct al Justiției, Alberto Balboni, a acuzat-o pe Todde de ipocrizie și a amintit că proiectul noii aripi a penitenciarului din Uta a fost inițiat de un guvern anterior, în care era implicat partidul acesteia.

Transferul face parte, potrivit unui oficial penitenciar italian, dintr-un plan de concentrare într-un număr mai mic de închisori a deținuților condamnați la detenție pe viață și aflați sub regimul 41-bis. Sardinia are o tradiție de a găzdui astfel de deținuți, în special în anii 1990, în perioada represiunii împotriva mafiei siciliene.

Regimul 41-bis presupune izolarea strictă a deținuților. Aceștia petrec până la 23 de ore pe zi în celule și au dreptul la o singură oră de activitate fizică, într-un grup foarte restrâns. Interacțiunile și conversațiile sunt atent monitorizate pentru a preveni transmiterea de ordine sau informații între membrii organizațiilor criminale.

Decizia readuce în atenție și fosta închisoare de pe insula Asinara, supranumită „Alcatrazul Italiei”, unde au fost deținuți în trecut lideri mafioți precum Toto Riina și Raffaele Cutolo. Penitenciarul a fost închis în 1997.