Agenția ONU pentru Refugiați preia administrarea Liniei telefonice destinate refugiaților din Ucraina. Lansată la 1 martie și administrată până acum de Guvernul Republicii Moldova, linia verde 0800 800 11 a preluat, în perioada 1 martie – 8 aprilie, peste 10.500 apeluri de la refugiați din Ucraina, dar și de la cetățenii Republicii Moldova care au avut nevoie de informații pentru a dona sau a ajuta direct oamenii veniți din țara vecină.

Funcționarii care au administrat până acum linia verde erau responsabili de mai multe categorii de apeluri: bunuri, alimente, cazare, servicii medicale, servicii de transport și cele consulare sau juridice.

Operatorii liniei verzi au fost atât angajați ai Cancelariei de Stat, dar și colegi de la Academia de Administrare Publică și cei de la Agenția Servicii Publice.

Vera Gurievschi, consultantă în cadrul Cancelariei de Stat, a oferit suport informațional refugiaților atât pe parcursul săptămânii, cât și în weekend-uri, asumându-și funcția de coordonatoare a echipei liniei verzi. Chiar dacă specificul muncii sale de zi cu zi s-a schimbat peste noapte, Vera Gurievschi spune că în toată această perioadă a fost motivată de faptul că, alături de alți colegi, a putut ajuta oamenii aflați în dificultate.

„Am răspuns fiecărui apel și am încercat să găsim o soluție pentru fiecare problemă. Solicitările au fost diferite. Dacă la început erau foarte multe întrebări în legătură cu posibilitățile de transport, ulterior a crescut numărul solicitărilor privind cazarea. Atunci când numărul refugiaților rămași pe teritoriul Republicii Moldova a scăzut și o parte au plecat în Uniunea Europeană, au apărut cele mai multe solicitări la categoria alimentare, servicii medicale și consulare pentru refugiații care au decis să rămână o perioadă la noi”, menționează funcționara.

De-a lungul timpului au fost și apeluri mai puțin obișnuite. De exemplu, refugiații au întrebat de unde pot lua materiale pentru confecționarea unor lucrări manuale, iar alte persoane, cetățeni ai Republicii Moldova, s-au oferit să doneze instrumente muzicale, cum ar fi un pian.

Vera Gurievschi susține că cea mai mare recompensă a muncii echipei liniei verzi a fost un „mulțumesc” sincer de la celălalt capăt al firului. În medie, operatorii liniei verzi în cadrul Centrului de apel în incinta Guvernului au recepționat zilnic circa 250 de apeluri, iar maximum înregistrate au fost 761 de solicitări pe zi.

La începutul lunii aprilie, Agenția ONU pentru Refugiați a format o nouă echipă a Centrului de apel și a asigurat locația pentru acesta. De asemenea, agenția și-a asumat toate cheltuielile privind funcționarea liniei telefonice pentru refugiați și cetățenii moldoveni care vor să ajute.

#linia verde #refugiati #Ucraina

La aproximativ 37 de kilometri de Chișinău, în satul Donici din raionul Orhei, se află unul dintre cele mai importante muzee memoriale din Republica Moldova – Casa-muzeu „Alexandru Donici”. Aici s-a născut poetul și fabulistul basarabean Alecu Donici, unul dintre cei mai cunoscuți autori ai secolului al XIX-lea.

Conacul familiei Donici a fost construit în anul 1765 și a aparținut unei vechi familii de boieri din zonă. În această casă și-a petrecut copilăria Alexandru Donici, autorul unor fabule devenite clasice în literatura română. De-a lungul timpului, clădirea a avut mai multe destinații. În perioada sovietică, aici a funcționat o școală, iar abia în anul 1977 casa a fost transformată în muzeu memorial.

Clădirea este amplasată în mijlocul unui mic parc și face parte dintr-un complex muzeal mai amplu. În curtea casei se află bustul lui Alexandru Donici, instalat aici în 1969, iar în apropiere pot fi văzute biserica familiei Donici, cavoul unde sunt înmormântați mai mulți membri ai familiei și izvorul „Stânca”, amenajat la începutul secolului al XIX-lea de părinții fabulistului.

Interiorul casei păstrează atmosfera epocii în care a trăit scriitorul. Conacul are o suprafață de aproximativ 200 de metri pătrați și opt camere, dintre care patru sunt amenajate ca săli expoziționale. „Casa mare” este decorată cu obiecte specifice secolului al XIX-lea: covoare basarabene, mobilier de epocă, sfeșnice din argint, un bufet și o masă extensibilă cu scaune. Tavanul este ornamentat cu motive florale, iar în încăpere se află și o pianină, care amintește de atmosfera caselor boierești de altădată.

O altă încăpere este cabinetul de lucru al fabulistului. Aici pot fi văzute biroul de scris, biblioteca cu volume din secolul al XIX-lea, un ceas de epocă și obiecte care recreează spațiul în care ar fi putut lucra scriitorul.

În muzeu sunt expuse și documente, publicații vechi, fotografii și obiecte de uz casnic care ilustrează viața familiei Donici. Dintre toate obiectele personale ale fabulistului s-a păstrat până astăzi doar unul singur – o armă din prima jumătate a secolului al XIX-lea.

Complexul muzeal include și biserica „Adormirea Maicii Domnului”, ctitorită de familia Donici. Prima biserică din lemn a fost ridicată în anul 1820 de părinții scriitorului, Dimitrie și Elena Donici. În anii 1875-1876, aceasta a fost înlocuită cu o biserică din piatră, construită cu sprijinul fratelui fabulistului, Andrei Donici, și al fiului acestuia, Nicolae.

În perioada sovietică, biserica a fost închisă și transformată în depozit de cereale. Abia după anul 1992 lăcașul de cult a fost redeschis și restaurat, iar astăzi face parte din complexul muzeistic dedicat familiei Donici.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Astăzi, Casa-muzeu „Alexandru Donici” este unul dintre locurile unde vizitatorii pot descoperi nu doar viața fabulistului basarabean, ci și povestea unei familii boierești și a unei epoci în care literatura, cultura și viața rurală erau strâns legate.

#Alexandru Donici #fabule #muzeu