Cum trăiesc oamenii cu nume neobișnuite? Un articol a apărut în presa rusă cu istoria a trei tineri care sunt nevoiți să se prezinte cu nume „comode”, pentru că cele adevărate nu sunt înțelese de conaționali. Colegii de la „Афиша Daily” au publicat ce au povestit Sațita, Arian și Julieta.

Sațita

Mă numesc Sațita, iar în familie îmi spun prescurtat Saț, Țita, în special mama.

Oamenilor cu care știu că n-o să mă mai văd, prefer să mă prezint Mașa sau Dașa – cu un nume obișnuit, pentru că numele meu foarte rar este pronunțat sau scris corect.

Sațita se traduce ca „ajunge să se nască atâtea fete”. De regulă, acest nume este dat în familiile în care este așteptat să se nască un băiat. În copilărie, mi se spunea că am un nume straniu, dar cum poate fi un nume straniu?

Mama mea este de origine rusă, tata – cecen. Numele l-a pus el, însă mama acum îmi spune că mai bine mă numeau „Marusea”. Ea mereu m-a apărat. La grădiniță și mai ales la școală. Țin minte că o dată chiar o profesoară m-a învinuit că am nume cecen și mi-a zis la lecție că toți cecenii sunt niște ciudățenii fasciste.

Pe la 13 ani, numele meu a început să devină straniu și pentru mine. Îmi crea probleme. Acum el mie îmi place, că anume aceste este numele meu și nimeni nu mai are așa nume.

În copilărie aveam kilograme în plus și asta era un nou motiv ca semenii să-și bată joc. Când am început să am grijă de corpul meu, am realizat că înfrunt mai ușor problemele. Chiar și așa rămân la opinia că orice fată este frumoasă. Nu înțeleg de ce multe femei trăim cu o apreciere joasă față de sine. Mă strădui să fac complimente femeilor mai des.

Arian

Numele meu se scrie, de fapt, Aryan. Provine din India. În Rusia, mulți pronunță cu dificultate numele meu, de aceea uneori mă prezint ca Ren.

Numele are rădăcini sanscrite și persane. Semnifică război, însă părinții mi-au zis că nu de asta mi-au dat un așa nume, ci pentru că actorul renumit din India, Shahrukh Khan, i l-a dat fiului său.

A fost o perioadă în care mă gândeam să-mi schimb numele, însă acum sunt foarte mulțumit de el. Deși uneori nu prea îl simt… E la fel cum nu mă simt sigur pe sine privind felul în care arăt. Sunt așa zile. În general, nu mă mai întreb dacă îmi place numele meu, încerc să mă simt confortabil cu ce este, cu ce am.

Djulieta

Mă numesc Djulieta Sarkisean. Uneori tata îmi spune Julieta Capuleta, cu referire la opera lui William Shakespeare. În familie mi se adresează cu Djul, Djulic sau în manieră armeană – Djulio. Însă eu mă prezint în public ca: Dju, Djuls, Djuli, Djus.

Djulieta este numele analog – Iulia. Numele meu provine din origini romane, însă în familie este o altă istorie. Bunica din partea tatălui și-a numit fiica Armenui, în cinstea mamei sale. Și atunci mama mea, în replică, m-a numit în cinstea mamei sale.

Până pe la 10 ani, mereu se agățau semenii de mine. Îmi spuneau că mă țin cu nasul pe sus și îmi spuneau că, de fapt, numele meu este Iulia.

Totodată, nici până în ziua de azi, nu se opresc glumele: „Unde-ți este Romeo?” Într-un anumit moment, chiar mi-am dorit să-mi găsesc un iubit cu numele Roma, ca toți să mă lase în pace.

Am început să-mi iubesc numele recent. Până acum aveam complexe legate de el. Un motiv era și nasul meu mare, însă am decis că nu mai trebuie să mă rușinez. Am înțeles că arăt destul de armonios.

În Republica Moldova, potrivit portalului Agenției Servicii Publice, unde poate fi verificat numărul de persoane cu acelaşi nume/prenume, nu avem în țară nicio cetățeană pe nume Sațita. În schimb, avem 130 de băieți cu numele Arian și 1599 de fete cu numele Ariana. 42 de fete au numele Julieta. 190 sunt scrise oficial ca Djulieta și cinci – ca Juliette. O persoană se numește Juliet.

Apropo, avem în țară și numele Marusea. 10 la număr. Alte trei cetățene își scriu numele cu „i” – Marusia.