Foste gimnaste din România mărturisesc cum aveau loc antrenamentele. Sportivele povestesc că antrenoarele erau agresive, atât verbal, cât și psihologic. Erau momente când le era frică să intre în sală.
Mărturiile tinerelor scot la iveală un sistem care a pus performanța deasupra sănătății psihice și fizice a sportivelor, prin umilințe publice, insulte și antrenamente duse la extrem. Ana Luiza Filiorianu, fostă gimnastă, a declarat că a rămas cu traume psihice mari, care, crede ea, puteau fi evitate.
„Cred că poate exista un mediu mai sănătos de lucru, pentru că sportul oricum este ceva dur. Practicăm sport de mici, antrenamentele sunt grele. Pentru mine, problema și traumele nu vin din numărul de repetări sau din numărul de ore petrecute în sală. Eu puteam să stau în sală o zi întreagă, acceptam să lucrez oricât mi s-ar fi cerut, dacă era într-un mediu sănătos. Eram făcută grasă în fiecare zi, vacă”, spune Ana.
O altă fostă gimnastă, Alexandra Duman, a declarat că începuse să se antreneze din frică să nu fie bătută sau jignită.
„Atmosfera în sine a antrenamentelor era una severă și sentimentele tuturor, a celor care erau pe pe covor, erau de frică”, a declarat sportiva.
Sportivele au mărturisit că, pe lângă critici constante și injurii, au fost martore și la acte de violență fizică.
„Am asistat și la o bătaie cu bățul în cap, în care doamna Maria îi dădea Luizei cu bățul în cap”, povestește o altă sportivă.
Președintele Federației Române de Gimnastică Ritmică, Irina Deleanu, neagă acuzațiile fostelor gimnaste.
„Dacă s-ar fi întâmplat așa ceva, de ce n-au făcut atunci plângeri? Nu știu, întreb și eu. Eram după Revoluție în 2009, deja eram mult timp după Revoluție, adică eram de-a dreptul democrați, democrația să instaurase foarte bine. Nu cred așa ceva și, repet, ai libertatea să pleci”, a spus Deleanu.
