Anul 2021 a fost presărat cu de toate. A fost o perioadă cu multe provocări, speranțe, ratări și împliniri. Medicul Alexandru Botizatu, șeful Departamentului reanimare și terapie intensivă al Spitalului clinic Republican, intervievat de IPN.MD a vorbit despre experiența pe care a trăit-o în sistemul medical, cel mai afectat de această pandemie.

După un noiembrie 2020 zbuciumat, în care pandemia COVID-19 a atins apogeul, 2021 a venit ca o speranță, o nouă suflare pentru sistemul medical. Dar euforia nu a durat prea mult. Sărbătorile de iarnă, în care s-a cam uitat de restricții, dar și mutația britanică au aruncat repede în sus statisticile infecțiilor și deceselor.

Odată cu lansarea campaniei de vaccinare a apărut și acea speranță. Doctorul Alexandru Botizatu a fost printre primii care și-a administrat serul și a îndemnat toată lumea să-i urmeze exemplul. Au urmat reacții la care nu s-a așteptat. A fost blamat și acuzat că ar promova afaceri, că este un actor care mimează vaccinarea.

Aprilie 2021 a venit cu scăderea simțitoare a numărului îmbolnăvirilor. Tensiunea s-a mai redus și mulți dintre medici chiar au reușit să-și ia concediu. Septembrie a început în liniște, dar a continuat cu un nou val. Un val care a fost resimțit altfel decât cel din toamna lui 2020, și anume prin prisma profilului pacientului cu COVID-19.

2021 rămâne pentru medicul Alexandru Botizatu cu o „sete nebună de a fi alături de familie”. Responsabilitățile la muncă i-au lăsat prea puține duminici și zile de sărbătoare alături de cei dragi. Copiii se împacă greu cu această situație. Îl roagă să vină măcar o dată pe săptămână să-i ia de la școală și de la grădiniță, să le promită că „următoarea” duminică o vor petrece împreună. Dar sunt și foarte mândri de munca tatălui lor. Fiica mai mare, elevă în clasa a șasea, a vorbit despre aceasta și în proiectele sale de la școală. Până nu demult, era hotărâtă să-i urmeze calea, însă programul încărcat al tatălui ei o face să se mai gândească dacă să aleagă medicina, pentru că nu-și imaginează să lipsească atât de mult de lângă familie.

„Soția nu știa cum să-i spună copilului unde este tata. Imaginea acestui tânăr am văzut-o zilnic. Am văzut cum el mă roagă să-l salvez. A decedat”. „Vor să trăiască și oamenii de 80-90 de ani. Să vedeți acea mătușică de 81 de ani, cu atâta dragoste să vrea să trăiască. Pentru ea contează fiecare zi. Ea vrea să se bucure de nepoți. Vezi acea mătușică cu mâinile brăzdate, te gândești cât de mult a muncit și încerci să o răsplătești. Zilnic, îmi spun – empatie la minimum că afectează activitatea, dar nu poți. De fiecare dată vrei să plângi. E foarte dureros”, spune Alexandru Botizatu.

În fiecare zi, în drum spre muncă, își promite să nu să se implice emoțional. E mai bine așa, ca să-și poată ajuta pacienții. Dar aflarea printre suferinzii de la terapie intensivă e o încercare grea. Prea multe vieți pierdute. Prea devreme.

„Acasă sunt seri în care nu vorbesc deloc. Devin cumva irascibil, pe acest fundal, ridic vocea. Dacă tac, mă enervez și mai mult, îmi trec prin cap imagini cu cei care au decedat. Și chiar dacă sunt cazuri fericite, fericirea este net-inferioară sentimentelor de tristețe când un pacient moare”, mărturisește medicul.

Până la pandemie, Alexandru Botizatu mergea la teatru și reușea să vadă toate spectacolele din stagiune, dar de un an nu a fost la niciun spectacol.

„Sunt trist că multă lume e nevaccinată. Îmi doresc ca lumea să aibă mai multă încredere în medici. Îmi doresc o relație mai aproape de oameni și a guvernanților. Actualul sistem politic mi-l doresc mai aproape de oameni. Îi simt distanți. Au probabil politici strategice, dar acestea sunt reci. Oamenii au nevoie de oameni, dar ei se simt marginalizați”, spune Alexandru Botizatu.

2021 îl lasă cu speranța că se va diminua numărul infectărilor, că următoarele mutații nu vor fi atât de agresive, că se va activiza vaccinarea și populația va obține imunitate colectivă sau dobândită. Are speranța că suntem și vom fi o lume „vie”. „Este nevoie de o schimbare a atitudinii oamenilor față de semeni. Să ne bucurăm de succesele unul altuia. Sunt trist, dar optimist că, după ce scăpăm de virus, nu mergem într-o eră a oamenilor tehnici”, a mai spus medicul.

sursă: IPN.MD

#Alexandru Botizatu #pandemie #Spitalul Clinic Republican

Un cetățean al Republicii Moldova, în vârstă de 32 de ani, a fost condamnat la închisoare pe viață de Tribunalul Orășenesc din Moscova, fiind găsit vinovat de uciderea cu cruzime a unei femei și a unei fetițe de nouă ani. Dubla crimă a fost comisă în februarie 2015, într-un penthouse de lux din capitala Rusiei.

Potrivit presei ruse, este vorba despre Alexei Melniciuk, programator de profesie, care venise la Moscova pentru a munci. Conform versiunii acuzării, în noaptea de 14 februarie 2015, acesta ar fi pătruns în locuință prin acoperiș, intenționând să fure bunuri de valoare.

Ajuns în apartament, bărbatul ar fi ucis-o pe proprietară, Victoria, iar ulterior pe fetița de nouă ani, Nină, pentru a elimina martorii. După ce a sustras bani și bijuterii, acesta ar fi făcut duș, ar fi încercat să șteargă urmele de sânge și ar fi plecat în Republica Moldova. Ulterior, s-ar fi întors în Rusia, unde a locuit în apropiere de Kostroma, până la reținerea sa, în toamna anului 2025.

Un nevinovat a stat 18 luni în arest

Ancheta inițială a fost marcată de erori, iar în ziua crimei a fost reținut, în calitate de suspect, partenerul victimei, un om de afaceri de 51 de ani din Armenia, pe nume Khoren Kazarian. Acesta a petrecut 18 luni în arest preventiv și arest la domiciliu, deși, potrivit publicației ruse, împotriva sa nu existau probe concludente. Ulterior, urmărirea penală a fost încetată din lipsă de dovezi.

Criminalul, identificat după amprente

Alexei Melniciuk a fost identificat abia după mai bine de zece ani, în urma unei potriviri a amprentelor digitale. O urmă lăsată pe o comodă din penthouse a coincis cu datele sale dactiloscopice, înregistrate după ce fusese reținut pentru o încălcare a legislației migraționale în regiunea Kostroma.

În timpul anchetei și al procesului, bărbatul și-ar fi schimbat de mai multe ori declarațiile, încercând inclusiv să invoce existența unui complice sau legitima apărare. În ultimul său cuvânt în fața instanței, Melniciuk și-a cerut scuze de la Khoren Kazarian, a declarat că regretă faptele și a solicitat să nu fie condamnat la detenție pe viață.

Instanța a respins solicitarea și l-a condamnat la închisoare pe viață, într-un penitenciar de regim special.