Misiunea spațială indiană Chandrayaan-3 a mai depășit cu succes o etapă importantă, iar sonda de aterizare și roverul mai au câteva zile până la momentul esențial al aselenizării. În ceea ce a fost numită „micuța cursă spațială”, sonda rusească ar trebui să ajungă pe 21 sau 22 august, iar cea indiană, pe data de 23 august.

Sonda indiană a fost lansată pe 14 iulie (de la Dhawan Space Centre, din Sriharikota) și a efectuat și câteva orbite terestre în primele zile.

Joi, sonda de aterizare s-a detașat de modulul de propulsie care a adus-o până foarte aproape de Lună. Acum începe ultima fază, iar aselenizarea în zona polului sudic este programată pentru 23 august.

Modulul de aterizare va face în următoarele zile două manevre de schimbare a traiectoriei, fiecare plasându-l mai aproape de suprafața Lunii.

Presa a scris că misiunea indiană a costat sub 75 milioane dolari, țara reușind să țină costurile jos datorită inginerilor de înaltă calificare ce au salarii mult sub cele din Occident.

Pentru că va fi așa mică diferență între datele de sosire pe Lună, s-a vorbit despre o „mini space race”, adică o micuță cursă spațială între cele două țări. Oficialii din India au spus că nu este vorba despre nicio cursă spațială.

Sonda rusă face cam 12 zile, iar cea indiană, în jur de 40, din momentul lansării. Există multe diferențe între cele două misiuni, atât la costuri și obiective, cât și la modul cum au fost puse în aplicare.

Dezvoltat de ISRO (Indian Space Research Organisation), Chandrayaan-3 cuprinde un modul de aterizare numit Vikram, care înseamnă „vitejie” în sanscrită, și un rover, numit Pragyan („înțelepciune” în sanscrită), care va explora suprafața Lunii. Modulul cântărește 1.500 kg, iar roverul, 26 kg.

Sonda indiană a intrat pe 5 august pe orbita Lunii

India este la a treia misiune către Lună, prima fiind lansată în 2008, iar a doua, în 2019.

Precedenta tentativă de aselenizare din 2019, care a coincis cu cea de-a 50-a aniversare a primei călătorii pe Lună a americanului Neil Armstrong, a costat 140 de milioane de dolari (124 de milioane de euro), aproape dublu față de costul misiunii actuale.

#cursa #India #Rusia #spatiu

Norvegia vrea ca până în 2028 să aibă un plan pentru dezvoltarea infrastructurii miniere la complexul Fen, considerat cel mai mare zăcământ cunoscut de pământuri rare din Europa. În ultimii ani, proiectul a fost întârziat din cauza preocupărilor legate de impactul asupra mediului, scrie antena3.ro.

Complexul Fen se află la aproximativ 150 de kilometri sud-vest de Oslo, iar specialiștii cred că acesta ar conține aproximativ 15,9 milioane de tone de oxizi de pământuri rare, printre care neodim și praseodim. Aceste materiale sunt cruciale pentru fabricarea vehiculelor electrice și turbinelor eoliene.

Compania Rare Earths Norway (REN) deține drepturile de exploatare și a transmis recent că la suprafață vor fi necesare instalații pentru procesarea mineralelor, însă mina propriu-zisă va fi „invizibilă”. Compania susține că activitățile de extracție și zdrobire a rocii se vor desfășura în subteran.

Potrivit experților, zăcământul Fen reduce dependența Europei de China pentru aceste elemente esențiale.

De altfel, descoperirea a fost făcută în anul 2024 de compania minieră Rare Earths Norway.

La fel ca în restul Europei, proiectele de infrastructură din Norvegia, inclusiv parcurile eoliene terestre, s-au confruntat cu opoziția grupurilor de interese din domeniul mediului și al agriculturii, ceea ce a întârziat dezvoltarea.

Cel mai probabil, producția ar urma să înceapă la sfârșitul anului 2031, a transmis compania Rare Earths Norway.

Până în 2032, producția ar urma să ajungă la 800 de tone de NdPr, adică aproximativ 5% din cererea Uniunii Europene.

Pământurile rare sunt utilizate la fabricarea unor produse precum telefoane mobile, mașini electrice și avioane de luptă și sunt considerate materii prime critice de către Uniunea Europeană.