Ministrul Justiției, Sergiu Litvinenco, a avut o solicitare în cadrul ședinței Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) de marți, 7 septembrie curent, privind judecătoarea Viorica Puica. „Parlamentul precedent pur și simplu și-a bătut joc de doamna Puică, respingându-i absolut fără niciun temei promovarea la CSJ”, a punctat acesta. Le-a propus membrilor să revină „într-o procedură” asupra subiectului.

„Am îndemnat să promoveze oameni integri în funcțiile de judecător. Pentru că totul de la asta pornește. Și am ajuns acolo unde am ajuns deoarece criteriul de integritate nu a fost definitoriu. Și vin aici cu exemplul doamnei Viorica Puica. Parlamentul precedent pur și simplu și-a bătut joc de doamna Puică, respingându-i absolut fără niciun temei promovarea la CSJ. Și eu cred că CSM, ca garant al independenței justiției, ar trebui să revină la subiect”, a declarat Sergiu Litvinenco.

Este de menționat că la ședința de azi subiectul nu a fost desfășurat.

Amintim că, pe 12 martie 2021, adică fostul Legislativ în care majoritatea parlamentară era deținută de coaliția neoficială a PSRM și „Pentru Moldova” a respins numirea Vioricăi Puica la funcția de judecătoare a CSJ. Membrii CSM au optat anume pentru candidatura sa, pentru că obținuse calificativul „excelent” din partea Colegiului de Evaluare a Performanțelor Judecătorilor și 76 de puncte din 100 din partea Colegiului pentru Selecția și Cariera Judecătorilor.

Respingerea deputaților a fost făcută fără ca aceasta să fie audiată de deputați și fără a se invoca vreun motiv anume. Atunci, 15 organizații non-guvernamentale au adresat o declarație publică prin care au îndemnat CSM să o propună repetat. Viorica Puica a avut o reacție. Ea a recunoscut că a avut o speranță la o schimbare, dar nu a avut decât constata că a fost „o imixtiune în activitatea organului de autoadministrare judecătorească și un atac inadmisibil asupra independenței sistemului judecătoresc”.

Și-a început activitatea juridică prin 1996 în calitate de stagiară la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, ca în 2002 să devină judecătoare, iar cinci ani mai târziu, să fie numită până la atingerea plafonului de vârstă. În prezent, activează în cadrul Judecătoriei Botanica.

#CSJ #Viorica Puica

Marte nu este o planetă moartă: noi semne de activitate vulcanică au fost detectate pe „Planeta Roșie”, a cărei suprafață găzduiește cei mai mari vulcani din Sistemul Solar, ceea ce sugerează posibilitatea de apariție a vieții, informează AFP.

„Vulcanismul pe Marte a început în urmă cu 4,5 miliarde de ani și se observă, prin datarea lavei, că rata de erupție a scăzut mult de 2 miliarde de ani încoace, deși cele mai recente erupții au o vechime de câteva zeci de milioane de ani”, a explicat Daniel Mege de la Centrul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei Poloneze de Științe, cercetător la Universitatea Berna din Elveția și autorul principal al unui studiu publicat joi în revista Sciences Advances. Ar fi oare Marte, așadar, pe cale „să adoarmă” din punct de vedere vulcanic?

Pentru a afla mai multe informații, o echipă internațională, condusă de Alexander Trokhimovskiy de la Institutul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei de Științe din Rusia, a contribuit la apropierea ‘observațiilor geologice de observațiile atmosferice’, a subliniat Daniel Mege, scrie Agerpres.

Clorură de hidrogen

Pentru a răspunde acestor întrebări, oamenii ar trebui să călătorească pe Marte și să se apropie de Alba Mons. Pe suprafața din jurul acestui vulcan gigantic, al cărui crater are o circumferință de 1.600 de kilometri, au fost reperate fisuri ce datează din urmă cu 1 milion de ani – un interval infim prin prisma timpului geologic.

În același timp, la doi kilometri deasupra acestor fisuri, în atmosfera marțiană, sonda spațială Trace Gas Orbiter (TGO) din misiunea ExoMars a Agenției Spațiale Europene (ESA) a măsurat concentrația clorurii de hidrogen, un gaz de origine vulcanică.

În atmosfera marțiană, prezența acestui gaz variază în funcție de anotimp: concentrația atinge nivelul maxim în timpul iernii din emisfera nordică, apoi dispare aproape complet în timpul verii – un fenomen cauzat, cel mai probabil, de ciclurile prafului și ale apei de pe „Planeta Roșie”.

Însă oamenii de știință au detectat o excepție de la acest tipar: concentrații mari de clorură de hidrogen au fost măsurate și la începutul verii, deasupra unor fisuri vulcanice de pe pantele vulcanului Alba Mons.

„Colegii noștri care se ocupă de studierea atmosferei nu reușeau să explice această concentrație prin modelele chimice”, a dezvăluit Daniel Mege.

Acest specialist în geologie și planetologie s-a folosit atunci de „intuiția sa de geolog”.

Pe Terra, atunci când sunt analizate cele mai abundente gaze dintr-un vulcan activ, sulful este primul descoperit, abia apoi urmează clorura de hidrogen, în cantități mai mici. „Însă acest raport se inversează în perioadele de repaus ale vulcanilor”, a subliniat Daniel Mege.

„Mai știm, de asemenea, grație meteoriților marțieni căzuți pe Terra, că magma marțiană este de patru ori mai bogată în clorură decât magma terestră”, a adăugat el.

Încă din acest stadiu al cercetărilor, o concluzie se impune: cercetătorii tocmai au detectat un semnal al vulcanismului latent.

„Marte nu este o planetă moartă din punct de vedere geologic în profunzimile sale, ci se află pur și simplu în stare de somn”, a rezumat ESA într-un comunicat.

Circulație hidrotermală

Această concluzie deschide noi perspective legate de apariția vieții pe Marte, o chestiune care preocupă comunitatea științifică de multă vreme.

Atmosfera planetei Marte este extrem de ostilă vieții terestre, atât din cauza temperaturilor scăzute, cât și a radiațiilor ridicate. Însă situația ar putea fi diferită sub scoarța marțiană.

„Atunci când ai un sistem magmatic, există o circulație hidrotermală care se declanșează. Este vorba despre apa caldă din adâncime, vapori care urcă prin fisuri până la suprafață. De altfel, într-un astfel de cadru noi credem că viața a apărut pe Terra. Avantajul acestor sisteme hidrotermale este că poți avea condiții de temperatură, de presiune, care sunt stabile în timp și independente de ceea ce se petrece în atmosferă. Or, scoarța marțiană și scoarța terestră au aproape aceeași compoziție, același tip de roci. A fost nevoie de doar câteva milioane de ani pentru ca viața să apară pe Terra, putem să ne imaginăm că același lucru s-ar putea întâmpla și pe Marte”, a sugerat Daniel Mege.

„Marea întrebare de acum înainte este următoarea: oare această viață a putut să se dezvolte și să se mențină pe termen lung, chiar până în zilele noastre? Răspunsul, așa cum se întâmplă adeseori, va veni odată cu trecerea timpului”, a concluzionat autorul principal al studiului.