Moldova își construiește prima „arhitectură națională de apărare informațională”, pe fondul amenințărilor hibride

Republica Moldova face un pas decisiv în consolidarea rezilienței sale informaționale. În cadrul conferinței „Cartografierea factorilor și stimulentelor FIMI legate de alegeri în Republica Moldova”, Ana Revenco, directoarea Centrului pentru Comunicare Strategică și Combatere a Dezinformării, a prezentat un plan detaliat pentru crearea unei arhitecturi naționale proactive de securitate informațională, prima de acest gen în regiune.

Republica Moldova trebuie să treacă de la reacție la prevenție, într-un context în care amenințările hibride și manipularea informațională devin instrumente-cheie ale influenței străine, spune Revenco

„Manipularea informației și ingerințele străine nu se manifestă doar în timpul alegerilor. Este o linie de front permanentă. Avem nevoie de o arhitectură care protejează democrația în fiecare zi, nu doar o dată la patru ani”, a declarat Revenco.

Un model regional de răspuns la războiul informațional

În ultimii doi ani, Centrul condus de Revenco a dezvoltat și testat o serie de instrumente care acum formează nucleul care stă la baza sistemului național de reziliență informațională. Acestea au fost prezentate în cadrul conferinței:

Concepția de comunicare strategică 2024–2030, ce stabilește cinci piloni ai acțiunii statului în combaterea dezinformării;
Indicele Rezilienței Informaționale Naționale, un instrument inovator care „măsoară temperatura” societății și direcționează politicile publice;
Primul raport public despre tacticile și procedeele de manipulare folosite de Rusia în spațiul informațional moldovenesc, pentru a cunoaște amenințările care trebuie abordate prioritar;
Harta vulnerabilităților și a obiectivelor de reziliență, care identifică sectoarele cele mai expuse la atacuri informaționale și direcțiile unde trebuie prioritar de construit reziliența.

Pentru operaționalizarea sistemului național de reziliență informațională, Centrul a creat mai multe instrumente, printre care Fondul independent pentru a sprijini jurnalismului liber și profesionist, fiind susținut de partenerii de dezvoltare. Finanțarea inițială a fost de circa 4 milioane de euro.

Centrul a creat, de asemenea, o celulă de comunicare interinstituțională ce reunește 11 instituții publice, o premieră în Republica Moldova, pentru a asigura reacții rapide și coordonate în situații de criză informațională.

Centrul a mai elaborat recomandări de politici sectoriale menite să înlăture influența factorilor vulnerabili și să consolideze reziliența.

De la reacție la prevenție: arhitectura în patru niveluri

Direcționare strategică – stabilirea priorităților și a documentelor de politică publică;
Monitorizare și analiză – identificarea comportamentului actorilor ostili și a vulnerabilităților interne;
Consolidarea capacităților instituționale – instruirea, ghidurile de intervenție și cooperarea între instituții;
Răspuns operațional și anticipativ – intervenții rapide, coordonate și bazate pe date.

Ana Revenco a precizat că această abordare combină măsuri defensive și ofensive.

Priorități pentru 2025: mecanism național, educație media și parteneriat digital

Pe termen scurt, Centrul își propune să finalizeze mecanismul național de răspuns la manipulare informațională, să publice prognoză a amenințărilor 2025 pentru orientarea acțiunilor sectoriale, și să extindă programele educaționale pentru funcționarii publici și sistemul educație precum și sistemul justiție, și un set de măsuri de politici și acțiuni sectoriale pentru consolidarea coeziunii sociale și rezilienței informaționale.

De asemenea, urmează a fi revizuite canalele de cooperare și mecanismele de lucru cu platformele digitale, pentru a contracara mai eficient campaniile coordonate online.

„Rolul Centrului nu este de a da instrucțiuni, ci de a asigura coerența acțiunilor și de a orienta resursele spre acele zone unde se poate face diferența reală”, a subliniat Revenco.

Moldova — laboratorul rezilienței democratice la granița Uniunii Europene

Republica Moldova, stat candidat la UE și aflat la frontiera estică a democrației europene, este adesea descrisă ca un „laborator al rezilienței” în fața influenței ruse. Modelul de cooperare interinstituțională și implicarea societății civile în apărarea spațiului informațional ar putea deveni un precedent regional, într-un moment în care dezinformarea devine o armă strategică globală.

„Următoarea bătălie informațională nu va fi despre cine răspândește mai repede o narațiune, ci despre cine reușește să construiască mai adânc încrederea”, a conchis Ana Revenco.

Evenimentul a avut loc în cadrul conferinței „Cartografierea factorilor și stimulentelor FIMI legate de alegeri în Republica Moldova: Lansarea raportului”, desfășurată la Chișinău.

Mai multe informații despre strategiile elaborate de Centru pot fi consultate pe site-ul stratcom.md.

#StratCom #Ana Revenco #dezinformare

Un cuplu din Miami, SUA, care a obținut titlul de cel mai longeviv cuplu căsătorit din lume, doborând un record mondial, spune că secretul mariajului lor de 83 de ani a fost simplu: iubirea reciprocă, relatează digi24.ro.

„Ne iubim unul pe altul”, a declarat Eleanor Gittens, în vârstă de 107 ani, pentru LongeviQuest, un site specializat pentru oameni care trăiesc peste un secol. Soțul ei, Lyle Gittens, de 108 ani, a răspuns la aceeași întrebare: „Îmi iubesc soția”.

Titlul de cel mai longeviv cuplu a fost confirmat de comisia globală LongeviQuest, care a verificat certificatul lor de căsătorie din 1942, înregistrările recensământului american și alte documente din arhivă. Cuplul a preluat titlul după decesul brazilianului Manoel Angelim Dino, în vârstă de 106 ani, și al soției sale, Maria de Sousa Dino.

O poveste de dragoste care a rezistat războiului

Eleanor și Lyle sunt, de asemenea, cel mai în vârstă cuplu căsătorit din istorie, cu o vârstă combinată de peste 216 ani, potrivit LongeviQuest. Povestea lor de iubire este considerată excepțională, supraviețuind războiului și altor dificultăți.

Cei doi s-au întâlnit pentru prima dată în 1941, la un meci de baschet universitar, Lyle jucând pentru Clark Atlanta University, iar Eleanor fiind spectator.

„Nu-mi amintesc cine a câștigat meciul, dar știu că atunci l-am cunoscut pe Lyle”, a povestit Eleanor.

S-au îndrăgostit rapid și au planificat să se căsătorească, deși erau siguri că Lyle va fi înrolat în armată din cauza celui de-Al Doilea Război Mondial. Cei doi s-au căsătorit pe 4 iunie 1942, după ce Lyle a primit o permisie de trei zile de la o bază militară din Georgia.

„A meritat pe deplin”

Ziua nunții a fost și prima întâlnire a lui Lyle cu familia soției sale. Lyle a povestit că a călătorit într-un vagon segregat rasial, o cursă lungă înainte de mișcarea pentru drepturile civile din SUA, dar „a meritat pe deplin pentru Eleanor”.

Când Lyle a plecat să servească în Italia, Eleanor s-a întrebat dacă îl va mai vedea vreodată. Ea era deja însărcinată cu primul lor copil și s-a mutat la New York, unde a întâlnit familia soțului ei pentru prima dată.

Cei doi au menținut legătura prin corespondență, deși scrisorile lui Lyle erau intens cenzurate de armată. Eleanor a lucrat în domeniul financiar pentru o companie de piese de avion, sprijinindu-și familia în perioada în care Lyle era plecat.

„Am făcut multe lucruri împreună”

După război, cuplul s-a stabilit la New York, a lucrat în administrația publică și a călătorit împreună, inclusiv în Guadeloupe, Franța, locul preferat al lui Eleanor. Ea a obținut, la 69 de ani, doctoratul în educație urbană la Fordham University, Bronx.

De asemenea, au fost membri activi ai asociației absolvenților Clark Atlanta, înainte de a se muta în Miami, pentru a fi aproape de fiica lor, Angela.

Lyle recunoaște că nu-i vine să creadă că mariajul lor a stabilit un record mondial, dar spune că este fericit să rămână alături de Eleanor.