Timp de secole, „Mona Lisa” i-a amăgit pe iubitorii de artă, care nu au putut rezista speculării cu privire la originile și semnificația ei. Acum, un inventator francez susține că are câteva răspunsuri, inclusiv soarta sprâncenelor și genelor dispărute ale subiectului enigmatic.
Inginerul parizian Pascal Cotte spune că scanările sale digitale ultra-detaliate ale picturii îi permit să pătrundă în mod eficient prin straturi de vopsea pentru a „vedea” în trecutul portretului soției unui comerciant florentin al lui Leonardo Da Vinci din secolul al XVI-lea.
Cea mai faimoasă pictură din lume a inclus inițial atât sprâncenele, cât și genele, potrivit inginerului parizian Pascal Cotte, care spune că scanările sale de 240 de megapixeli ale picturii dezvăluie urme ale sprâncenei stângi a Monei Lisei, șterse de eforturile de restaurare de demult.
„Cu o singură fotografie, mergi mai adânc în construcția picturii și înțelegi că Leonardo a fost un geniu”, a spus Cotte.
Când era băiat la Paris, în anii 1960, a spus Cotte, și-a petrecut ore întregi privind la „Mona Lisa” prima dată când a văzut-o la Luvru. Mai târziu și-a folosit pregătirea științifică în lumină și optică pentru a dezvolta o cameră care să-i permită să examineze obiectul obsesiei sale.
Cotte, în vârstă de 64 de ani, estimează că a petrecut 3.000 de ore analizând datele din scanările pe care le-a făcut picturii în laboratorul Luvru în urmă cu trei ani.
Inginerul a spus că folosind senzori pentru a detecta lumina atât din spectrul vizibil, cât și din intervalele infraroșu și ultraviolete invizibile pentru ochiul uman i-a permis să facă mai multe descoperiri:
- Da Vinci s-a răzgândit cu privire la poziția a două degete pe mâna stângă a subiectului.
- Fața ei era inițial mai largă și zâmbetul mai expresiv decât le-a pictat Da Vinci în cele din urmă.
- Ea ține o pătură care a dispărut din creația finală.
O altfel de Mona Lisa
Cotte a spus că analizele sale au dezvăluit, de asemenea, ceea ce el crede că sunt culorile picturii, așa cum priveau pe șevalet lui Da Vinci.
Vechimea, lacul și restaurările efectuate de mâinile conservatorilor de mai târziu au dus la o pictură care, în locuința sa permanentă din spatele sticlei antiglonț de la Luvru, pare saturată de culori ca verde, galben și maroniu.
Lucrând cu fotografia sa digitală de 22 de gigaocteți, realizată folosind 13 filtre de culoare diferite, mai degrabă decât cele trei sau patru tipice găsite în camerele digitale de consum, Cotte a creat o reproducere a Mona Lisei cu albastru deschis și alb strălucitor despre care crede că reprezintă pictura în forma sa originală.
„Pentru generația următoare, garantăm că veți avea pentru totdeauna culoarea adevărată a acestui tablou”, a spus Cotte.
Deși unii istorici de artă și-au exprimat scepticismul cu privire la descoperirile lui Cotte, el speră că tehnica sa poate fi folosită ca ghid pentru viitoarele lucrări de restaurare nu doar asupra „Mona Lisa”, ci și asupra comorilor de artă îmbătrânite din întreaga lume.
De când a scanat „Mona Lisa”, Cotte a realizat fotografii la rezoluție super-înaltă a peste 500 de picturi, inclusiv lucrări ale lui Van Gogh, Brueghel, Courbet și alți maeștri europeni.
„Pentru a comunica moștenirea noastră culturală copiilor noștri, trebuie să oferim maximum de informații”, a spus Cotte.
