Aprobarea asistenței macrofinanciare de 150 de milioane de euro pentru Republica Moldova în Parlamentul European va fi una dintre prioritățile mele în anul 2022. Cu o asemenea postare a venit astăzi, 4 ianuarie eurodeputatul, Siegfried Mureșan, după ce Comisia Europeană a aprobat alocarea unei noi tranșe bugetare țării noastre.

Precizăm că, Comisia Europeană a propus astăzi o nouă asistență macrofinanciară pentru Republica Moldova, în valoare de până la 150 de milioane de euro, dintre care 30 de milioane de euro vor fi fonduri europene nerambursabile și până la 120 milioane euro împrumuturi pe termen mediu în condiții de finanțare favorabile.

Aprobarea acestor tranșe va fi strict condiționată de progresul bun al programului cu Fondul Monetar Internațional, aprobat luna trecută, și de implementarea unor condiționalități specifice agreate de Uniunea Europeană și Republica Moldova. Condiționalitățile vor viza inclusiv buna guvernare, întărirea economiei, lupta împotriva corupției, statul de drept și securitatea energetică.

„Am spus acum două săptămâni că, în urma evaluării pozitive din partea FMI a acordului cu Republica Moldova, Comisia Europeană va face în curând publică propunerea de sprijin suplimentar pentru Republica Moldova sub forma unei asistențe macrofinanciare. Acum, asistența macrofinanciară va trebui aprobată de noi, în Parlamentul European, și de Consiliul Uniunii Europene. Ca președinte al Delegației Parlamentului European pentru relația cu Republica Moldova, voi lupta în Parlament pentru o adoptare cât mai rapidă a asistenței, astfel încât și acest sprijin din partea Uniunii Europene să ajungă cât mai repede la cetățenii Republicii Moldova”, se arată în postarea europarlamentarului.

Noua asistență ar urma să fie virată în trei tranșe, în perioada anilor 2022 și 2024.

#ajutor financiar #Comisia Europeană #Siegfried Mureșan

În toamna lui 1989 am intrat în clasa întâi scriind cu litere chirilice. Câteva zile mai târziu scriam românește, cu alfabet latin. Țin minte bucuria învățătoarei, care ne spunea ce noroc mare avem noi că vom învăța în limba noastră și cu literele noastre.

Nu a fost un noroc. S-a întâmplat fiindcă pe 27 august 1989 sute de mii de oameni au venit la Chișinău, mulți pe jos, și au cerut. Limba. Alfabetul. Tricolorul. Suveranitatea. Dreptul de a ne hotărî soarta acasă. Nu eram încă liberi în totalitate. Dar temelia era deja pusă.

Iar exact doi ani mai târziu, la aceeași Mare Adunare Națională, a fost proclamată Declarația de Independență, prin care nu doar ne-am rupt de ocupația sovietică, ci am și deschis drumul revenirii acasă, în marea familie europeană.

Drumul înapoi a fost mai lung decât cel al altor țări care s-au eliberat în aceiași ani. Cred că fiecare își are clipa lui în care a crezut că, gata, nu mai ajungem și că oamenii care ne-au adus înapoi limba, tricolorul și speranța au făcut-o în zadar. Dar știm că nu au făcut-o în zadar. Drumul acesta nu are scurtături. Și știm foarte bine că ce nu ne doboară ne face mai puternici.

Astăzi mergem mai hotărât ca oricând pe calea aleasă de părinții noștri și confirmată acum de noi, cu mâna noastră, atunci când am scris în Constituția țării că locul nostru este în Uniunea Europeană. Țara se schimbă. Greu, în pofida presiunilor și greutăților pe care le înfruntăm, dar se schimbă, împreună cu toată Europa.

Până în 2030 trebuie să fim pregătiți. Fiecare la locul lui, prin muncă, unitate, curaj și determinare, dar mai ales prin încrederea că împreună reușim, dărâmând zidurile dintre noi și construind poduri. Este singurul mod în care am reușit vreodată ceva.

Îmi doresc ca până la aniversarea celor 40 de ani de Independență, când fiica mea, Alice, va merge la liceu, să o sărbătorim într-o Republică Moldova membră cu drepturi depline a Uniunii Europene. Și să spunem atunci, sus și tare, că am dus până la capăt năzuința și spiritul Declarației de Independență.