Microbii aduși de astronauți pe Lună ar putea supraviețui în zonele umbrite de la Polul Sud și ar putea complica viitoarele cercetări privind urmele de viață din trecut. Este concluzia unui studiu realizat de cercetători ai NASA și publicat în revista Science Advances, citată de Agerpres.ro.
Oamenii de știință au analizat capacitatea mai multor microorganisme terestre de a rezista condițiilor extreme din trei regiuni aflate în apropierea Polului Sud lunar: Nobile Rim, Connecting Ridge și De Gerlache Rim. Pe baza hărților detaliate privind altitudinea și temperaturile, cercetătorii au identificat adevărate „nișe de supraviețuire”, unde microbii ar putea rămâne în stare latentă.
Printre organismele analizate s-au numărat Aspergillus niger, Bacillus subtilis, Staphylococcus aureus, Deinococcus radiodurans și mai multe specii de Fusarium. Cel mai rezistent s-a dovedit Aspergillus niger, un fung identificat anterior chiar și în interiorul Stației Spațiale Internaționale și despre care experimentele au arătat că poate rezista și condițiilor din exteriorul stației.
Problema este cu atât mai importantă cu cât microorganismele călătoresc inevitabil împreună cu oamenii. Bacteriile de pe piele și din mediul uman se pot răspândi de pe costumele spațiale și din habitate, ajungând pe suprafața altor corpuri cerești.
Oamenii sunt exploratori din fire, iar odată cu ei vin și vocile lor, amintirile lor… și microbii lor”, a explicat planetologul NASA Prabal Saxena, coordonatorul studiului.
În cazul vehiculelor robotizate, problema contaminării poate fi redusă prin sterilizare. Unele aparate sunt supuse unor temperaturi de peste 204 grade Celsius pentru eliminarea microorganismelor. Pentru o misiune cu echipaj uman, însă, o asemenea metodă nu este posibilă.
Cercetătorii atrag atenția că prezența microbilor tereștri ar putea influența viitoarele analize ale solului lunar. Dacă microorganismele ajung în zonele investigate, ele ar putea confunda căutarea unor semnale chimice care indică procese biologice sau geologice produse în trecut.
Polul Sud al Lunii este deosebit de important în acest context. Din cauza înclinării foarte mici a axei Lunii, Soarele rămâne foarte jos deasupra orizontului, iar crestele craterelor pot bloca lumina și crea regiuni permanent umbrite. Aceste zone sunt extrem de reci și pot păstra depozite de apă înghețată, fiind în același timp protejate parțial de radiațiile solare.
„Când ne gândim la Lună, de obicei nu ne vine în minte biologia”, a declarat cercetătoarea NASA Heather Graham. Ea avertizează însă că Luna trebuie tratată ca un laborator natural și că primele misiuni în aceste regiuni ar trebui să acorde o atenție specială microorganismelor aduse de pe Pământ.
Totuși, oamenii de știință subliniază că nu există dovezi că acești microbi s-ar putea reproduce pe Lună. Pentru dezvoltare și multiplicare, ei au nevoie, în general, de apă lichidă, temperaturi mai moderate și alte condiții care nu sunt disponibile în mediul lunar.
Astfel, riscul principal nu este apariția unei „vieți lunare” provenite de pe Pământ, ci contaminarea unor locuri care ar putea păstra informații despre istoria Sistemului Solar.
NASA intenționează să trimită în 2028 primul echipaj uman pe suprafața Lunii după mai bine de jumătate de secol. Cercetările privind contaminarea microbiană devin astfel esențiale nu doar pentru viitoarele misiuni lunare, ci și pentru planurile de explorare a lui Marte, unde oamenii de știință vor căuta, printre altele, indicii despre existența unei vieți care ar fi putut apărea în trecut.
