Grupul de comando responsabil de asasinarea preşedintelui Haiti, Jovenel Moise, era format din 26 de columbieni şi doi americani originari din Haiti. Declarația a fost făcută de poliţia haitiană. Nu este încă clar cine a planificat atacul sau care a fost cauza lui. O versiune este că atacul a avut loc din cauza luptei cu oligarhii.

Joi, poliția a prezentat presei arme, pașapoarte columbiene și alte dovezi. „Străinii au venit în țara noastră pentru a-l ucide pe președinte”, a declarat Léon Charles, director general al poliţiei haitiene, într-o conferinţă de presă.

„A fost un comando de 28 de atacatori, între care 26 de columbieni care au participat la operaţiunea de asasinare a preşedintelui”, a adăugat Léon Charles, precizând că cei doi americani şi 15 columbieni au fost arestaţi, trei ucişi şi alţi opt sunt căutaţi.

Premierul interimar al Haiti, Claude Joseph, a spus, anterior, că președintele ar fi putut fi vizat pentru că se lupta cu „oligarhii” din țară. Aceasta nu este însă nu este o versiune exactă. Cercetările continuă.

O mulțime de oameni furioși s-a adunat în ziua de joi pentru a urmări conferința de presă a poliției. Unii au incendiat mașini, alții s-au adunat în fața secției de poliție unde erau reținuți suspecții.

Preşedintele haitian, în vârstă de 53 de ani, a fost asasinat în noaptea de marţi spre miercuri de bărbaţi înarmaţi care au luat cu asalt reşedinţa acestuia din cartierul Pelerin situat în capitala ţării, Port-au-Prince. Biroul și dormitorul lui au fost jefuite, iar el a fost găsit întins pe spate, acoperit de sânge. În atac a fost rănită şi soția lui, Martine Moise. Ea a fost transportată în Florida pentru tratament, unde se află într-o stare stabilă.

Cum s-a desfășurat atacul?

Atacul a avut loc miercuri noaptea, la ora 1.00. Cineva care locuiește în apropierea reședinței prezidențialea filmat un convoi de mașini și oameni înarmați. Aceștia strigau prin megafon că lucrează pentru DEA, agenția americană antidrog, și că sunt în misiune.

„Este o operațiune a DEA! Este o operațiune a DEA!”. Asta au strigat asasinii președintelui haitian ca oamenii din cartier să nu se sperie de focurile de armă.

Minciuna a fost credibilă, având în vedere ce probleme sunt în țară cu traficanții de droguri. După ce și-au îndeplinit misiunea, agresorii au plecat în convoi, în liniște, așa cum se vede pe imaginile surprinse de un localnic. Adevărul a ieșit la iveală abia când s-a făcut zi, când președintele a fost găsit mort.

Cine controlează acum țara?

Asasinatul a provocat confuzie cu privire la cine conduce acum Haiti. Potrivit Constituției, președintele Curții Supreme ar trebui să preia conducerea, dar acesta a murit recent de Covid-19.

Alte articole sugerează că premierul ar trebui să conducă. Ariel Henry fusese numit săptămâna aceata noul prim-ministru, dar nu a depus încă jurământul de învestire. El insistă însă că ar trebui să conducă țara. La rândul lui, Claude Joseph, premierul interimar, a declarat pentru BBC că este „nedumerit” de declarația dlui Henry și a adăugat că pe primul loc trebuie puse interesele țării.

Potrivit ONU, Claude Joseph ar trebui să rămână la conducere până la alegerile care vor avea loc la sfârșitul acestui an. El a spus că nu va candida la președinție.

#asasinarea președintelui #Haiti

Unirea cu România ar putea deveni „Planul B” al Republicii Moldova în cazul în care aderarea la Uniunea Europeană este blocată, analizează publicația britanică The Economist, într-un articol dedicat perspectivelor europene ale Republicii Moldova și relației cu România.

Potrivit The Economist, liderii de la Chișinău au început să vorbească tot mai des despre această posibilitate, în condițiile în care Republica Moldova își propune să adere la UE până în 2030. Publicația amintește că președinta Maia Sandu a declarat că ar vota „da” la un referendum privind unirea cu România, în timp ce vicepremierul Eugen Osmochescu a descris această variantă drept „Planul B”.

The Economist îl menționează și pe președintele României, Nicușor Dan, pe care îl descrie drept unionist, alături de mai mulți politicieni români. Publicația subliniază totodată apropierea lingvistică și istorică dintre cele două state, arătând că majoritatea moldovenilor vorbesc română, iar cea mai mare parte a teritoriului actual al Republicii Moldova a făcut parte din România între 1918 și 1940, transmite Calea Europeană.

Aderarea la UE, posibilă până în 2029, dar vulnerabilă politic

În analiza sa, The Economist apreciază că există o posibilitate realistă ca Republica Moldova să îndeplinească până în 2029 condițiile necesare aderării la Uniunea Europeană. În același timp, publicația atrage atenția că procesul ar putea fi blocat din motive politice în state membre precum Franța.

Publicația britanică amintește că legislația constituțională franceză prevede un referendum sau aprobarea cu o majoritate de trei cincimi în ambele camere ale Parlamentului înainte ca Franța să accepte aderarea unor noi state la UE.

În acest context, The Economist evocă inclusiv scenariul în care Marine Le Pen, descrisă drept o politiciană naționalistă de dreapta care se opune extinderii UE, ar putea deveni președinta Franței până în 2029. O eventuală blocare a aderării ar putea crește atractivitatea unei variante pe care publicația o compară cu reunificarea Germaniei: intrarea în UE prin unirea cu un stat vecin care este deja membru.

Sprijinul pentru unire a crescut în Republica Moldova

Potrivit datelor citate de The Economist, aproximativ 70% dintre români susțin unirea cu Republica Moldova, în timp ce în Republica Moldova sprijinul este de aproximativ 40%.

Iulian Groza, directorul Institutului pentru Politici și Reforme Europene, spune pentru publicația britanică faptul că sprijinul pentru unire în Republica Moldova s-a dublat în ultimul deceniu.

The Economist notează că Republica Moldova are aproximativ 2,9 milioane de locuitori, dintre care circa 850.000, inclusiv persoane aflate în străinătate, dețin cetățenia română. Potrivit analizei, obținerea cetățeniei române este în multe cazuri motivată mai degrabă pragmatic decât ideologic, deoarece le permite cetățenilor moldoveni să muncească în UE.

Aceeași perspectivă pragmatică ar putea determina însă o parte dintre moldoveni să considere că renunțarea la independență în favoarea integrării în România le-ar oferi simultan acces la UE și NATO, mai arată The Economist. Publicația amintește că numeroși cetățeni moldoveni cu cetățenie română votează deja la alegerile din România și au contribuit la alegerea lui Nicușor Dan.

Declarațiile de la Chișinău, mesaj pentru Bruxelles

Unirea nu se află în prezent pe agenda imediată, susține Rufin Zamfir, expert român în comunicare, citat de The Economist.

Potrivit acestuia, declarațiile liderilor moldoveni privind unirea trebuie interpretate drept „un mesaj indirect adresat partenerilor europeni”. Dacă perspectiva aderării la UE va fi amânată sau diluată, spune Zamfir, „credibilitatea Planului B crește… [și] devine o variabilă politică pe care Bruxelles-ul nu o poate ignora”.

Transnistria și Găgăuzia, obstacole pentru o eventuală unire

The Economist subliniază că unirea cu România nu ar fi însă un proces simplu. România nu dispune de resursele economice necesare pentru a finanța o reunificare de amploarea celei dintre Germania de Vest și Germania de Est, în timp ce Republica Moldova este o țară săracă și nu controlează Transnistria, regiune separatistă susținută de Rusia.

Un alt obstacol îl reprezintă Găgăuzia. Publicația amintește că un acord din 1994 oferă regiunii autonome, unde populația este în mare parte prorusă, posibilitatea de a-și declara independența în cazul unei uniri a Republicii Moldova cu România.

Totuși, The Economist consideră că aceste probleme nu sunt neapărat imposibil de rezolvat. În contextul actual, Rusia dispune de capacități limitate pentru a sprijini Transnistria sau Găgăuzia, iar aproximativ 70% dintre exporturile Transnistriei sunt deja destinate Europei, în contextul relațiilor comerciale ale Republicii Moldova cu UE.

În cazul Găgăuziei, publicația britanică amintește că cei aproximativ 100.000 de locuitori sunt răspândiți în patru enclave, iar perspectiva unei independențe înconjurate de frontiere ale UE nu ar fi neapărat atractivă.

„O Românie Mare” pentru aderarea la UE

The Economist amintește că Republica Moldova nu este singurul stat din regiune în care există ideea unei unificări. În Albania și Kosovo există, de asemenea, un sprijin majoritar pentru unirea celor două țări.

În timp ce Albin Kurti, premierul interimar al Kosovo, susține fuziunea, premierul Albaniei, Edi Rama, consideră că problema se va rezolva odată cu aderarea ambelor state la UE.

În cazul Republicii Moldova, concluzia analizei The Economist este că unirea cu România rămâne puțin probabilă pe termen scurt, dar nu poate fi exclusă în următorul deceniu dacă perspectiva aderării la UE este blocată sau amânată.

„Este puțin probabil, dar nu de neconceput”, scrie The Economist, evocând scenariul în care, pentru a obține accesul la Uniunea Europeană, Republica Moldova ar putea face loc unei „Românii Mari”.