Două surori din Afganistan, care au reușit să fugă de talibani și de războiul din țara lor, sunt acum în Ucraina și se tem din nou pentru viața lor. Surorile Fazila și Shagufa Haidary stau împreună într-un apartament mic de la periferia Kievului și riscă să fie prinse într-un alt conflict. „Abia am ieșit dintr-o traumă și cred că ne vom confrunta cu alta”, spune una dintre ele.

Dintr-un reportaj pentru CNN, s-a aflat despre ele. Tinerele se luptă și cu dorul de cei dragi pe care i-au lăsat în Kabul, și cu teama pentru un viitor incert.

Fazila, 26 de ani, și Shagufa, 24 de ani, fac parte dintr-o familie numeroasă și, în ciuda greutăților prin care au trecut în Afganistan, își amintesc cu drag de zilele petrecute acolo. Au învățat la universitate și au lucrat la însoțitoare de bord, ceea ce le-a permis să călătorească în toată lumea. Au avut ocazia să-i întâlnească și pe fostul președinte afgan Hamid Karzai, dar și pe starul pop afgan Aryana Sayeed.

Când talibanii au preluat Kabul la 15 august 2021, au simțit că nu au altă soluție decât să plece.

„Nu aveam altă opțiune. Trebuia să ne urcăm într-un avion și să fugim. Asta a fost. Dacă am avea altă opțiune, cu siguranță am alege-o, decât să fim refugiați sau să ajungem aici”, spune Shagufa.

Surorile intenționau să meargă la Islamabad în Pakistan, dar au ajuns prea târziu la aeroportul din Kabul, unde s-au trezit prinse în haosul în care mii de oameni încercau să iasă din țară.

„Sentimentul trăit atunci a fost înfiorător. Eram cu toții îngroziți, nu știam încotro mergem”, a povestit Shagufa, în timp ce își amintea mulțimile uriașe de afgani disperați să fugă.

Surorile spun că, împreună cu niște colegi de muncă, s-au îndreptat spre un alt avion. Nu aveau idee încotro se îndrepta, au aflat abia cu câteva minute înainte de decolare.

Fazila și Shagufa au fost astfel printre cei 370 de afgani care au sosit în Ucraina în august 2021, potrivit Serviciului de Stat pentru Migrație al Ucrainei. La sosirea în țară – una în care nu mai fuseseră niciodată până atunci – au fost duse într-un centru pentru migranți, la aproximativ două ore la nord de Kiev, aproape de granița cu Belarus. Două săptămâni mai târziu, cu ajutorul unui prieten care lucrează pentru o companie aeriană ucraineană, s-au putut muta într-un apartament mobilat într-un bloc de locuințe modest de la periferia capitalei, Kiev.

Bucuria tinerelor a fost de scurtă durată, deoarece ele au ajuns să se întrebe dacă părăsirea Afganistanului a fost decizia corectă.

Cele două surori au cerut azil în Ucraina și așteaptă o decizie în câteva săptămâni. Între timp, nu au reușit să găsească nimic de lucru în domeniul lor și cu greu își plătesc chiria cu ajutorul financiar al unui unchi care locuiește în Germania.

Totodată, tinerele au reclamat că au fost tratate cu indiferență de angajații Agenției ONU pentru Refugiați, UNHCR. În replică, Victoria Andrievska, purtătorul de cuvânt al ICNUR Ucraina, a declarat pentru CNN că oferă asistență juridică pentru aproximativ 300 de solicitanți de azil afgani și sprijin financiar sub forma unei alocații acordate solicitanților de azil nou sosiți.

ICNUR a adăugat că deși își exprimă „solidaritatea” cu țările care au primit afgani vara trecută, „nu a fost implicat în evacuarea cetățenilor afgani care au asistat guverne străine sau forțe militare în Afganistan” și că nu are responsabilități legate de vize.

Incertitudine pe fondul tensiunilor cu Rusia

Acum, surorile se confruntă cu aceeași incertitudine ca toți ceilalți locuitori din Kiev. Pentru moment, atmosfera este calmă și viața decurge ca de obicei, dar există temeri că un război ar putea începe.

„Cea mai grea parte este cum să ne liniștim familia din Kabul. Ei au propriile lor probleme acolo. Mă doare că au crezut că suntem în siguranță aici”, spune Shagufa.

Pentru a o împiedica pe mama lor, văduvă, să-și facă griji pentru ele, frații lor au pus la cale un plan prin care să o împiedice să se uite la știri.

„Doar frații mei știu ce se întâmplă aici, dar mama mea, nu. Ne prefacem că totul este bine. Desigur, ea este o mamă. Are propriile temeri în privința noastră, în special pentru cele două fete ale ei.”, afirmă Shagufa. „Ne-am făcut griji pentru ei. Și acum suntem îngrijorați pentru ei și, de asemenea, pentru noi înșine”, adaugă Fazila.

Cele două tinere spun că nu au planuri să plece în altă țară, pentru că nu au suficient curaj să treacă granița. Când au evadat din Kabul, au crezut că sunt printre puținii norocoși. Acum nu mai sunt atât de sigure.

„Nu sunt gata să trec din nou prin așa ceva”, spune Shugufa.

#Afganistan #razboi #surori #Ucraina

Marte nu este o planetă moartă: noi semne de activitate vulcanică au fost detectate pe „Planeta Roșie”, a cărei suprafață găzduiește cei mai mari vulcani din Sistemul Solar, ceea ce sugerează posibilitatea de apariție a vieții, informează AFP.

„Vulcanismul pe Marte a început în urmă cu 4,5 miliarde de ani și se observă, prin datarea lavei, că rata de erupție a scăzut mult de 2 miliarde de ani încoace, deși cele mai recente erupții au o vechime de câteva zeci de milioane de ani”, a explicat Daniel Mege de la Centrul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei Poloneze de Științe, cercetător la Universitatea Berna din Elveția și autorul principal al unui studiu publicat joi în revista Sciences Advances. Ar fi oare Marte, așadar, pe cale „să adoarmă” din punct de vedere vulcanic?

Pentru a afla mai multe informații, o echipă internațională, condusă de Alexander Trokhimovskiy de la Institutul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei de Științe din Rusia, a contribuit la apropierea ‘observațiilor geologice de observațiile atmosferice’, a subliniat Daniel Mege, scrie Agerpres.

Clorură de hidrogen

Pentru a răspunde acestor întrebări, oamenii ar trebui să călătorească pe Marte și să se apropie de Alba Mons. Pe suprafața din jurul acestui vulcan gigantic, al cărui crater are o circumferință de 1.600 de kilometri, au fost reperate fisuri ce datează din urmă cu 1 milion de ani – un interval infim prin prisma timpului geologic.

În același timp, la doi kilometri deasupra acestor fisuri, în atmosfera marțiană, sonda spațială Trace Gas Orbiter (TGO) din misiunea ExoMars a Agenției Spațiale Europene (ESA) a măsurat concentrația clorurii de hidrogen, un gaz de origine vulcanică.

În atmosfera marțiană, prezența acestui gaz variază în funcție de anotimp: concentrația atinge nivelul maxim în timpul iernii din emisfera nordică, apoi dispare aproape complet în timpul verii – un fenomen cauzat, cel mai probabil, de ciclurile prafului și ale apei de pe „Planeta Roșie”.

Însă oamenii de știință au detectat o excepție de la acest tipar: concentrații mari de clorură de hidrogen au fost măsurate și la începutul verii, deasupra unor fisuri vulcanice de pe pantele vulcanului Alba Mons.

„Colegii noștri care se ocupă de studierea atmosferei nu reușeau să explice această concentrație prin modelele chimice”, a dezvăluit Daniel Mege.

Acest specialist în geologie și planetologie s-a folosit atunci de „intuiția sa de geolog”.

Pe Terra, atunci când sunt analizate cele mai abundente gaze dintr-un vulcan activ, sulful este primul descoperit, abia apoi urmează clorura de hidrogen, în cantități mai mici. „Însă acest raport se inversează în perioadele de repaus ale vulcanilor”, a subliniat Daniel Mege.

„Mai știm, de asemenea, grație meteoriților marțieni căzuți pe Terra, că magma marțiană este de patru ori mai bogată în clorură decât magma terestră”, a adăugat el.

Încă din acest stadiu al cercetărilor, o concluzie se impune: cercetătorii tocmai au detectat un semnal al vulcanismului latent.

„Marte nu este o planetă moartă din punct de vedere geologic în profunzimile sale, ci se află pur și simplu în stare de somn”, a rezumat ESA într-un comunicat.

Circulație hidrotermală

Această concluzie deschide noi perspective legate de apariția vieții pe Marte, o chestiune care preocupă comunitatea științifică de multă vreme.

Atmosfera planetei Marte este extrem de ostilă vieții terestre, atât din cauza temperaturilor scăzute, cât și a radiațiilor ridicate. Însă situația ar putea fi diferită sub scoarța marțiană.

„Atunci când ai un sistem magmatic, există o circulație hidrotermală care se declanșează. Este vorba despre apa caldă din adâncime, vapori care urcă prin fisuri până la suprafață. De altfel, într-un astfel de cadru noi credem că viața a apărut pe Terra. Avantajul acestor sisteme hidrotermale este că poți avea condiții de temperatură, de presiune, care sunt stabile în timp și independente de ceea ce se petrece în atmosferă. Or, scoarța marțiană și scoarța terestră au aproape aceeași compoziție, același tip de roci. A fost nevoie de doar câteva milioane de ani pentru ca viața să apară pe Terra, putem să ne imaginăm că același lucru s-ar putea întâmpla și pe Marte”, a sugerat Daniel Mege.

„Marea întrebare de acum înainte este următoarea: oare această viață a putut să se dezvolte și să se mențină pe termen lung, chiar până în zilele noastre? Răspunsul, așa cum se întâmplă adeseori, va veni odată cu trecerea timpului”, a concluzionat autorul principal al studiului.