Peste 121 de mii de familii din Republica Moldova sunt formate din mame singure cu copii. Acestea reprezintă peste 17% din totalul celor peste 682 de mii de familii înregistrate în țară. Datele au fost prezentate de Biroul Național de Statistică la diseminarea rezultatelor finale ale Recensământului populației și locuințelor din 2024, transmite IPN.

Cea mai mare categorie o reprezintă familiile formate din cupluri căsătorite cu copii – circa 265 de mii, iar alte peste 223 de mii sunt fără copii. Totodată, peste 121 de mii de familii sunt formate din mame singure cu copii, iar aproximativ 20 de mii – din tați singuri cu copii.

Datele BNS arată că în Republica Moldova sunt înregistrate peste un milion de gospodării casnice. Dintre acestea, peste 651 de mii, sau circa 65%, includ cel puțin o familie. În circa 29 de mii de gospodării locuiesc două familii, iar în aproximativ o mie – trei sau mai multe.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Directoarea adjunctă a BNS, Aurelia Spătaru, a menționat că, potrivit definiției utilizate la recensământ, o persoană poate fi considerată copil în cadrul familiei și după împlinirea vârstei de 18 ani, dacă locuiește cu cel puțin unul dintre părinți și nu are un partener sau copii proprii în aceeași gospodărie.

La rândul său, analista de programe din cadrul Fondului Națiunilor Unite pentru Populație, Aliona Cristei, a subliniat că rezultatele recensământului trebuie integrate în politicile sociale și demografice. Potrivit acesteia, societatea și comportamentele populației se schimbă, iar politicile publice trebuie adaptate și fundamentate pe date.

#Biroul National de Statistica #familii #recensământ

Pacienții care au suportat o intervenție chirurgicală cauzată de o apendicită (inflamația apendicelui) au prezentat un risc semnificativ mai mic de a dezvolta cancer colorectal în comparație cu cei care au fost tratați cu antibiotice, potrivit unei analize ce a vizat peste 30.000 de cazuri, informează Reuters, transmite Agerpres.

În trecut, intervenția chirurgicală reprezenta standardul de tratament pentru apendicita acută. Gestionarea acestei afecțiuni ”s-a schimbat semnificativ în ultimul deceniu, iar tratamentul cu antibiotice este acum o opțiune acceptată”, a explicat coordonatorul studiului, Valentine Nfonsam, de la Facultatea de Medicină Morehouse din Atlanta, într-un comunicat.

Studiile anterioare care au comparat cele două metode s-au concentrat doar asupra rezultatelor pe termen scurt.

În cadrul noului studiu, Valentine Nfonsam și colegii lui au analizat datele obținute de la 15.774 de pacienți diagnosticați cu apendicită acută care au suferit o apendicectomie și de la 15.295 de pacienți care au fost tratați exclusiv cu antibiotice.

În anii care au urmat, cancerul colorectal a fost diagnosticat la 0,7% dintre pacienții din grupul cu apendicectomie și la 1,7% dintre cei tratați cu antibiotice, potrivit rezultatelor prezentate la congresul Colegiului American al Chirurgilor, organizat la Washington.

După luarea în considerare a factorilor de risc individuali, apendicectomia a fost asociată cu un risc relativ cu 58% mai scăzut de diagnosticare ulterioară a cancerului colorectal.

În trecut se credea că apendicele este inutil, însă cercetările medicale recente sugerează că această ipoteză nu este adevărată, a precizat Valentine Nfonsam.

În schimb, apendicele ar putea juca un rol în sistemul imunitar intestinal și în microbiomul intestinal – comunitatea de microorganisme care trăiesc în tractul digestiv.

Ipoteza potrivit căreia inflamația persistentă sau modificările microbiomului intestinal ar contribui la apariția cancerului este plauzibilă din punct de vedere biologic, însă studiul nu a fost conceput pentru a o oferi un răspuns la această întrebare, a precizat Valentine Nfonsam.

”Aceste rezultate nu trebuie interpretate în sensul că orice pacient cu apendicită necesită o apendicectomie pentru a preveni cancerul”, a spus el.

”Tratamentul cu antibiotice rămâne o opțiune importantă. Totuși, atunci când discutăm despre o gestionare non-chirurgicală, trebuie să privim dincolo de episodul acut de apendicită și să avem în vedere riscul oncologic potențial pe termen lung, precum și o monitorizare adecvată”, a explicat coordonatorul studiului.