Anita Papisto, o cântăreață iraniană, a fost condamnată la 74 de lovituri de bici de un tribunal iranian, sub acuzația de „ofensă adusă decenței publice”. Cazul pornește de la înregistrări muzicale pe care artista le-a publicat pe pagina sa de Instagram.

Potrivit relatărilor, cântăreței i-a fost confiscat pașaportul, iar linia telefonică i-a fost întreruptă. Deoarece sentința nu a fost făcută publică integral, nu se știe dacă decizia este definitivă sau poate fi contestată, scrie hanahr.org.

Legea iraniană nu interzice explicit cântatul femeilor. Acuzația se bazează pe un articol din Codul Penal care sancționează, în termeni vagi, orice faptă considerată de instanță drept „ofensă adusă decenței publice” — chiar dacă nu are o pedeapsă clar definită. Practic, judecătorii ar fi trebuit să demonstreze concret în ce a constat fapta și cum ar fi afectat decența publică, nu doar să invoce faptul că artista este femeie sau că a postat pe rețelele sociale.

Chiar și potrivit interpretării religioase invocate de autoritățile iraniene, vocea unei femei nu este considerată interzisă în sine — restricțiile vizează doar cazuri specifice, precum asocierea cu vicii sau imoralitate. Transformarea acestor excepții într-o interdicție generală, fără o lege clară, ridică probleme serioase de legalitate.

Cazul încalcă mai multe drepturi garantate internațional: libertatea de exprimare artistică, dreptul la viață culturală, dar și principiul nediscriminării — femeile fiind pedepsite pentru o activitate pe care bărbații o pot desfășura liber. Pedeapsa cu biciuirea contravine, de asemenea, interdicției internaționale privind tratamentele crude și degradante.

Iranul și Afganistanul, aflat sub controlul talibanilor, rămân printre puținele state în care vocea unei femei care cântă poate atrage sancțiuni penale. Talibanii au introdus această interdicție direct în lege, în timp ce în Iran același rezultat este obținut prin concepte vagi, precum „decența publică”.

Organizațiile de drepturi ale omului cer suspendarea pedepsei până la soluționarea completă a cazului, precum și clarificarea temeiului legal al confiscării pașaportului și întreruperii telefonului.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#Instagram #Iran #lovituri

Ministrul Mediului, Gheorghe Hajder, susține că sectorul silvic nu are nevoie de un număr mare de angajați, ci de oameni care își fac corect meseria și sunt cu adevărat interesați de protejarea pădurilor. Declarația a fost făcută în cadrul emisiunii „Forum” de la Vocea Basarabiei.

Hajder a recunoscut că există problema lipsei de specialiști în domeniu, inclusiv a numărului redus de tineri interesați de studiile în silvicultură. Totuși, ministrul spune că acest lucru nu ar trebui să împiedice restructurarea sistemului.

„Decât să păstrăm un om care are intenții rele și nu își face corect treaba, mai bine fără el. Să rămână oameni cinstiți, care își fac treaba”, a declarat Hajder.

Ministrul a explicat că, în opinia sa, un sistem silvic eficient nu trebuie să fie construit în jurul numărului de angajați și al salariilor acestora, ci în jurul necesităților reale ale pădurilor.

„Noi nu avem nevoie de păduri ca să dăm o tonă de salarii, ca să hrănim o tonă de oameni care lucrează pe spatele ei. Nu ne trebuie să punem presiune pentru salarii pe păduri. Noi trebuie să avem exact atâția oameni cât ne trebuie ca să ajute pădurile”, a spus ministrul.

Hajder a subliniat că, după reorganizarea sistemului, numărul angajaților ar putea fi mai mic, dar aceștia ar trebui să fie mai bine pregătiți și implicați în protejarea pădurilor.