Curs valutar
  • EUR
    20.0954
    0%
  • USD
    18.0365
    0%
  • RUB
    0.2239
    0%
  • RON
    3.7602
    0%
  • UAH
    0.3960
    0%

Toate știrile

31 octombrie 2026

O megastructură cosmică nou descoperită pune la îndoială teoriile despre univers

12 Ian. 2024, 08:51
 // Categoria: Cosmos // Autor:  Redacția Realitatea
12 Ian. 2024, 08:51 // Cosmos //  Redacția Realitatea

Astronomii au descoperit o megastructură cosmică în formă de inel, ale cărei proporţii sfidează teoriile existente despre univers, potrivit The Guardian.

Aşa-numitul Big Ring are un diametru de aproximativ 1,3 miliarde de ani-lumină, fiind una dintre cele mai mari structuri observate vreodată. Aflat la peste 9 miliarde de ani lumină de Pământ, este prea slab pentru a fi văzut direct, dar diametrul său pe cerul nopţii ar fi echivalent cu 15 luni pline.

Observaţiile, prezentate joi în cadrul celei de-a 243-a reuniuni a Societăţii Astronomice Americane din New Orleans, sunt semnificative deoarece dimensiunea Marelui Inel pare să sfideze o ipoteză fundamentală în cosmologie, numită principiul cosmologic. Acesta afirmă că, peste o anumită scară spaţială, universul este omogen şi arată identic în toate direcţiile.

„Conform teoriilor cosmologice actuale, nu credeam că structurile la această scară sunt posibile”, a declarat Alexia Lopez, doctorandă la University of Central Lancashire, care a condus analiza. „Ne-am putea aştepta poate la o singură structură extrem de mare în tot universul nostru observabil”.

În teorie, mărirea universului ar trebui să dezvăluie o întindere vastă, fără caracteristici. Cu toate acestea, Marele Inel este una dintre structurile de dimensiuni neaşteptat de mari, aflate pe o listă din ce în ce mai mare. Printre altele se numără şi Arcul Gigant, care apare chiar lângă Marele Inel şi care a fost de asemenea descoperit de Lopez în 2021.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Astronomii au calculat că limita teoretică actuală a dimensiunii structurilor este de 1,2 miliarde de ani lumină, dar Marele Inel şi Arcul Gigant, care se întinde pe o suprafaţă estimată la 3,3 miliarde de ani lumină, încalcă această limită.

În mod curios, cele două structuri se află la aceeaşi distanţă de Pământ, în apropierea constelaţiilor lui Boötes the Herdsman, ceea ce ridică posibilitatea ca ele să facă parte dintr-un sistem cosmologic conectat.

„Aceste ciudăţenii continuă să fie ascunse, dar cu cât găsim mai multe, va trebui să ne confruntăm cu faptul că poate modelul nostru standard trebuie regândit”, a declarat Lopez. „Avem nevoie de o teoremă complet nouă a cosmologiei”.

Big Ring a fost descoperit prin analiza datelor din Sloan Digital Sky Survey (SDSS), un catalog de quasari îndepărtaţi. Aceste obiecte sunt atât de strălucitoare încât pot fi văzute de la miliarde de ani lumină distanţă şi acţionează ca nişte lămpi gigantice şi îndepărtate, luminând galaxiile intermediare pe care lumina lor le traversează pe drum şi care, altfel, ar rămâne nevăzute.

Realitatea Live

31 Oct. 2026, 20:05
 // Categoria: Slider // Autor:  Valentina Buza
31 Oct. 2026, 20:05 // Slider //  Valentina Buza

Mii de soldați din lut, așezați în formație de luptă și pregătiți să-și protejeze împăratul pentru eternitate, reprezintă una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice din lume. Timp de decenii, specialiștii au studiat chipurile, armele și tehnicile folosite la construirea Armatei de teracotă din China. Acum, o cercetare aduce în prim-plan un detaliu aproape invizibil, păstrat timp de peste două milenii: amprentele celor care au modelat statuile.

Potrivit publicației IFLScience, acestea sugerează că la realizarea impresionantei armate nu au lucrat doar bărbați adulți, ci și femei și copii.

Descoperirea schimbă perspectiva asupra unuia dintre cele mai ambițioase proiecte din China antică. Cercetătorii au analizat urmele degetelor rămase accidental în lutul umed, înainte ca statuile să fie arse. Rezultatele oferă indicii despre oamenii obișnuiți care au contribuit la construirea monumentului dedicat primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang.

Studiul, publicat în revista Journal of Cultural Heritage, a analizat 79 de amprente păstrate pe 36 de statui din complexul funerar. Cercetătorii au folosit măsurători ale distanțelor dintre crestele papilare și un model statistic pentru a estima vârsta și sexul persoanelor care ar fi lăsat urmele.

Rezultatele sunt surprinzătoare. Aproximativ 45% dintre amprente au fost atribuite statistic bărbaților adulți, 32,7% femeilor adulte, iar 22,3% copiilor sub 15 ani. În perioada dinastiei Qin, această vârstă reprezenta pragul legal al maturității.

Descoperirea sugerează că atelierele imperiale ar fi putut include categorii de muncitori mult mai diverse decât se presupunea. Femeile și copiii ar fi participat la modelarea statuilor, alături de meșteșugari experimentați, iar cei mai tineri ar fi putut îndeplini roluri de ajutoare sau ucenici.

Totuși, procentele nu reprezintă proporția exactă a muncitorilor. Un singur meșteșugar putea lăsa mai multe amprente, în timp ce alte persoane puteau să nu lase nicio urmă vizibilă. În plus, dimensiunile crestelor papilare se suprapun între anumite categorii de vârstă și sex, iar arderea lutului poate modifica măsurătorile.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Amprentele descoperite pe statuile din Armata de teracotă sunt importante deoarece oferă o legătură directă cu oamenii care au realizat monumentul. Spre deosebire de inscripțiile oficiale, care documentează în special conducătorii și marile proiecte imperiale, aceste urme aparțin unor persoane ale căror nume au rămas necunoscute.

Cercetătorii consideră că analiza unui număr mai mare de amprente, provenite din diferite zone ale complexului, ar putea clarifica organizarea atelierelor și distribuția sarcinilor între lucrători.

Metoda demonstrează și cât de utile pot fi tehnicile moderne pentru reinterpretarea descoperirilor arheologice. Analizele statistice, măsurătorile precise și comparațiile dintre artefacte pot scoate la iveală informații pe care cercetările tradiționale nu le puteau identifica.

Astfel, una dintre cele mai mari realizări artistice și inginerești ale Antichității începe să dezvăluie nu doar povestea conducătorului pentru care a fost creată, ci și identitatea probabilă a celor care au făcut-o posibilă.