Ion Sturza, fost premier al Republicii Moldova în perioada 9 februarie – 12 noiembrie 1999, în prezent om de afaceri, susține că a găsit zilele acestea câteva hârtii pe care le-a luat din birou atunci când a plecat din funcția de prim-ministru. Sturza precizează că a pus acele foi într-un dulap, ulterior a pierdut cheia. Abia acum, peste ani, acesta s-ar fi decis să strice lacătul.

„Printre hârtii am găsit și „planul” meu de reforme”, scrie Sturza pe Facebook.

Macrofinanciar și monetar:

• • Echilibrarea balanței de plăți și a contului curent.
  • Capitalizarea BNM.
  • Acord de asistență macro cu FMI.
  • Acord de suport reforme cu BM.

Reforma bugetar-fiscală:

• • Eliminarea achitărilor reciproce (40% venituri la buget).
  • Eliminarea înlesnirilor individuale.
  • Închiderea Zonei Libere de la Expoziție.
  • Plata proporțională a salariilor și pensiilor.
  • Elaborarea Codului vamal.
  • Recuperarea TVA.
  • Deetatizarea și privatizarea întreprinderilor mari cu pierderi mari, inclusiv la un preț simbolic în cazul investitorilor strategici.
  • Implementarea guvernării corporatiste.
  • Implementarea Codului funciar.
  • Urgentarea privatizării terenurilor agricole. Programul „Pământ”.
  • Repartizarea cotei valorice.
  • Preluarea datoriilor către furnizorii sectorului agrar la buget. Evitarea colapsului industriei prelucrătoare.
  • Reforma teritorial-administrativă (județe).
  • Consolidarea autonomiei locale.
  • Reforma sistemului de pensii, creșterea limitei de vârstă.
  • Introducerea asigurării medicale obligatorii.

Infrastructura: BERD – aeroport, drum spre nord, port la Dunăre.

Extern:

• • Parteneriat strategic cu România – de la „poduri de flori” la cele reale.
  • Demersuri de integrare europeană. Acordul de asociere.
  • Delimitarea graniței cu Ucraina. Scopul – accesul la Dunăre și păstrarea nodului de cale ferată Basarabeasca.
  • Consolidarea relațiilor economice în cadrul CSI. Schimbarea sistemului de percepere a impozitelor indirecte la destinație.
  • Reforma juridică.
  • Elaborarea Codului civil și penal.
  • Conflictul transnistrean, „înghețat” până la vremuri mai bune.
  • Eliberarea „grupului Ilașcu”

La sfârșit am adăugat „cam ambițios, Ioane!”.

În continuare, Sturza menționează că majoritatea mențiunilor din acea listă au fost îndeplinite, chiar dacă era o criză politică permanentă.

Orice guvern nou are tentația de a declara că istoria se începe de la ei și că predecesorii nu au făcut nimic, au fost niște cretini. Nu fac excepție nici actualii. E ușor să cazi pradă rutinei – criza energetică, criza cadrelor, creșterea prețurilor, lupta cu „denigratorii”… și să nu schimbi nimic.

Lupta cu corupția este definitorie pentru statul nostru. Dar ar fi o iluzie să ne imaginăm că se poate realiza printr-un blitzkrieg, doar cu instrumente polițienești. E o luptă de uzură și necesită multă răbdare, schimbări structurale majore și educație, scrie Ion Sturza.

În concluzie, omul de afaceri afirmă că știa despre faptul că nu va sta mult la cârma guvernului deoarece era prea ambițios.

Un lucru este cert, dacă nu vom face reforme structurale profunde, care de altfel necesită nu mai puțin curaj, riscăm să ne transformăm într-un exercițiu tranzitoriu fără impact în istorie. Eu eram perfect conștient de faptul că sorocul meu politic va fi foarte scurt. Prea tineri și ambițioși eram. Aș fi procedat astăzi altfel? Poate. Dar asta este altă poveste.