Oamenii de știință au identificat un mecanism prin care găurile negre supermasive pot contribui la „moartea” galaxiilor pe care le găzduiesc. Cercetarea arată că jeturile uriașe de plasmă emise de aceste obiecte cosmice perturbă gazul din jurul galaxiilor, adică materia primă necesară pentru formarea stelelor.
Studiul, publicat în Astrophysical Journal Letters și citat de Space.com, ar putea explica modul în care activitatea găurilor negre influențează evoluția galaxiilor, inclusiv a unor galaxii precum Calea Lactee.
Galaxiile mari sunt înconjurate de cantități uriașe de gaz și praf, cunoscute sub denumirea de mediu circumgalactic. Acest material reprezintă principala rezervă din care se formează noi stele. Atunci când gazul se răcește și pătrunde în galaxie, el poate alimenta procesul de formare stelară.
Problemele apar atunci când acest proces este perturbat.
Cercetătorii au studiat găuri negre supermasive aflate în proces de acumulare a materiei. Atunci când aceste obiecte „se hrănesc”, ele pot elibera cantități enorme de energie sub forma unor jeturi de plasmă, care se extind mult dincolo de centrul galaxiei și pot ajunge până în regiunile sale periferice.
Potrivit studiului, aceste jeturi lovesc aglomerări de gaz din mediul circumgalactic, încălzindu-le și perturbându-le. Astfel, gazul poate deveni mai greu de răcit și de transformat în stele.
Cercetătorii au folosit observații obținute prin programul Dark Energy Spectroscopic Instrument (DESI), împreună cu date radio despre jeturile de plasmă colectate în cadrul LOFAR Two-meter Sky Survey (LoTSS).
Observațiile au arătat că impactul jeturilor nu este uniform. Cele mai puternice efecte au fost identificate în apropierea marginilor exterioare ale galaxiilor și la limita mediului circumgalactic, acolo unde jeturile eliberează cantități importante de energie.
„O gaură neagră este incredibil de mică în comparație cu o galaxie, însă impactul său poate ajunge la sute de mii de ani-lumină distanță”, a explicat cercetătoarea Namrata Roy, una dintre autoarele studiului.
Prin perturbarea rezervelor de gaz necesare pentru apariția unor noi stele, activitatea găurilor negre poate determina, în timp, reducerea formării stelare. Acest proces este asociat cu ceea ce astronomii numesc „moartea” unei galaxii.
Găurile negre supermasive pot avea mase de milioane sau chiar miliarde de ori mai mari decât cea a Soarelui. În centrul Căii Lactee se află, de asemenea, o astfel de gaură neagră, numită Sagittarius A.
