Curs valutar
  • EUR
    20.0954
    0%
  • USD
    18.0365
    0%
  • RUB
    0.2239
    0%
  • RON
    3.7602
    0%
  • UAH
    0.3960
    0%

Toate știrile

31 octombrie 2026

Oase de la cel mai vechi om din Europa au fost descoperite în Spania

08 Iul. 2022, 20:59
 // Categoria: În Lume // Autor:  Realitatea.md
08 Iul. 2022, 20:59 // În Lume //  Realitatea.md

Paleontologi spanioli au anunţat vineri că au descoperit o fosilă a unui hominid a cărui vârstă este estimată în acest stadiu la 1,4 milioane de ani, ceea ce ar face din aceasta, dacă datarea va fi confirmată, cea mai veche fiinţă umană identificată în Europa, relatează AFP.

Descoperirea a fost făcută pe 30 iunie pe şantierul „Sima del Elefante”, din Sierra de Atapuerca (nord-estul Spaniei), unde paleontologii lucrează din 1978, potrivit fundaţiei care administrează situl.

Această fosilă cu o lungime de aproximativ zece centimetri corespunde „unui fragment din chipul unei fiinţe umane a cărei vârstă este estimată la aproximativ 1,4 milioane de ani”, a precizat fundaţia într-un comunicat.

Pe acest sit din Atapuerca a fost descoperit în 2007 un maxilar care datează de aproximativ 1,2 milioane de ani şi care a fost considerat până acum cea mai veche fosilă de hominid din Europa.

„Bineînţeles, va fi necesar să se facă datări” pentru a „completa” această primă estimare, a subliniat, în cadrul unei conferinţe de presă, José Maria Bermudez de Castro, co-director al proiectului din Atapuerca.

Dar acest fragment de faţă fiind descoperit într-un strat de pământ situat „la doi metri sub stratul în care a apărut mandibula” în 2007, „este logic şi rezonabil să credem că este mai veche”, a insistat cercetătorul.

Datarea, care se va face la Centrul naţional de cercetare privind evoluţia umană (Cenieh) din Burgos, la 10 kilometri de Atapuerca, ar urma să dureze între 6 şi 8 luni, a apreciat Bermudez de Castro, conform Agerpres.

Analiza Cenieh, potrivit fundaţiei, ar putea face posibilă şi identificarea speciei umane la care aparţinea acest hominid precum şi o înţelegere mai bună a modului în care fiinţa umană a evoluat şi s-a dezvoltat pe continentul european.

Până în prezent, paleontologii nu au reuşit să stabilească cu certitudine cărei specii îi aparţine maxilarul descoperit în 2007. Fosila ar putea corespunde speciei numite Homo antecessor, descoperită în anii 1990.

„Este foarte probabil ca noua fosilă din Sima del Elefante să aibă legătură cu acest maxilar şi să aparţină uneia dintre primele populaţii care au colonizat Europa”, subliniază Fundaţia Atapuerca.

„Dacă acesta este cazul, vom putea în sfârşit să stabilim identitatea speciei umane din Sima del Elefante”, a adăugat sursa citată.

Excepţional de bogate, zăcămintele din Sierra de Atapuerca sunt clasate din anul 2000 în Patrimoniului UNESCO. Acolo au fost dezgropate mii de fosile umane şi unelte, între care un silex vechi de 1,4 milioane de ani, descoperit în 2013.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Realitatea Live

31 Oct. 2026, 20:05
 // Categoria: Slider // Autor:  Valentina Buza
31 Oct. 2026, 20:05 // Slider //  Valentina Buza

Mii de soldați din lut, așezați în formație de luptă și pregătiți să-și protejeze împăratul pentru eternitate, reprezintă una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice din lume. Timp de decenii, specialiștii au studiat chipurile, armele și tehnicile folosite la construirea Armatei de teracotă din China. Acum, o cercetare aduce în prim-plan un detaliu aproape invizibil, păstrat timp de peste două milenii: amprentele celor care au modelat statuile.

Potrivit publicației IFLScience, acestea sugerează că la realizarea impresionantei armate nu au lucrat doar bărbați adulți, ci și femei și copii.

Descoperirea schimbă perspectiva asupra unuia dintre cele mai ambițioase proiecte din China antică. Cercetătorii au analizat urmele degetelor rămase accidental în lutul umed, înainte ca statuile să fie arse. Rezultatele oferă indicii despre oamenii obișnuiți care au contribuit la construirea monumentului dedicat primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang.

Studiul, publicat în revista Journal of Cultural Heritage, a analizat 79 de amprente păstrate pe 36 de statui din complexul funerar. Cercetătorii au folosit măsurători ale distanțelor dintre crestele papilare și un model statistic pentru a estima vârsta și sexul persoanelor care ar fi lăsat urmele.

Rezultatele sunt surprinzătoare. Aproximativ 45% dintre amprente au fost atribuite statistic bărbaților adulți, 32,7% femeilor adulte, iar 22,3% copiilor sub 15 ani. În perioada dinastiei Qin, această vârstă reprezenta pragul legal al maturității.

Descoperirea sugerează că atelierele imperiale ar fi putut include categorii de muncitori mult mai diverse decât se presupunea. Femeile și copiii ar fi participat la modelarea statuilor, alături de meșteșugari experimentați, iar cei mai tineri ar fi putut îndeplini roluri de ajutoare sau ucenici.

Totuși, procentele nu reprezintă proporția exactă a muncitorilor. Un singur meșteșugar putea lăsa mai multe amprente, în timp ce alte persoane puteau să nu lase nicio urmă vizibilă. În plus, dimensiunile crestelor papilare se suprapun între anumite categorii de vârstă și sex, iar arderea lutului poate modifica măsurătorile.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Amprentele descoperite pe statuile din Armata de teracotă sunt importante deoarece oferă o legătură directă cu oamenii care au realizat monumentul. Spre deosebire de inscripțiile oficiale, care documentează în special conducătorii și marile proiecte imperiale, aceste urme aparțin unor persoane ale căror nume au rămas necunoscute.

Cercetătorii consideră că analiza unui număr mai mare de amprente, provenite din diferite zone ale complexului, ar putea clarifica organizarea atelierelor și distribuția sarcinilor între lucrători.

Metoda demonstrează și cât de utile pot fi tehnicile moderne pentru reinterpretarea descoperirilor arheologice. Analizele statistice, măsurătorile precise și comparațiile dintre artefacte pot scoate la iveală informații pe care cercetările tradiționale nu le puteau identifica.

Astfel, una dintre cele mai mari realizări artistice și inginerești ale Antichității începe să dezvăluie nu doar povestea conducătorului pentru care a fost creată, ci și identitatea probabilă a celor care au făcut-o posibilă.