Cancelarul Olaf Scholz este în Norvegia şi în Canada în această săptămână pentru a explora alternative la gazul rusesc. Speranţele sale se îndreaptă şi spre relansarea unui proiect de gazoduct între Spania şi Franţa şi spre gazul din Mediterana de est.
Olaf Scholz îşi continuă căutarea de noi surse de aprovizionare care să compenseze oprirea livrărilor de gaz rusesc. Presiunea a ajuns maximă. Consecinţă a penuriei de gaz, preţul electricităţii pentru anul viitor a depăşit pentru prima dată pragul de 500 de euro megawatt/oră în Germania, marţi, adică o creştere cu circa 500% într-un an, scrieLes Echos, citat de Rador.
La Oslo, Olaf Scholz a primit totuşi un refuz politicos de la prim-ministrul norvegian, Jonas Gahr Støre. „Ne-am crescut deja exporturile de gaz cu aproape 10% şi asta e cu adevărat maximum”, a explicat el după întâlnire.
În 2021 Norvegia a livrat 110 miliarde de metri cubi de gaz natural Europei, din care aproape jumătate Germaniei. Ea depăşeşte deja Rusia în aprovizionarea germanilor, furnizându-le 30% din consum. Va trebui aşteptat până în 2024 şi 2025 ca să exploateze noi zăcăminte şi să-şi crească livrările.
Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!
După Norvegia, Olaf Scholz va merge în Canada, duminica viitoare, însoţit de ministrul economiei, Robert Habeck. Obiectivul este să cumpere gaz natural lichefiat pentru a alimenta noile terminale de import aflate în construcţie la Marea Baltică. Germania şi Canada pregătesc de asemenea un parteneriat pentru producerea de hidrogen zis „verde”, pornind de la energii regenerabile, peste doi-trei ani.
Să se relanseze gazoductul Midi-Catalonia
Speranţele Germaniei se îndreaptă şi spre Sud. La conferinţa de presă de vară de acum o săptămână, cancelarul a scos din sertare proiectul gazoductului Midi-Catalonia (MidCat), care să lege Barcelona de Carcassonne traversând Pirineii. Susţinut de Comisia Europeană, proiectul este în aşteptare din 2019.
El ar trebui să ducă spre nordul Europei gaz algerian, dar şi GNL care ar veni în peninsula Iberică din Statele Unite şi Nigeria. Acest gazoduct ar contribui „masiv la uşurarea şi destinderea situaţiei în materie de aprovizionare”, speră Olaf Scholz.
În vreme ce Spania şi Portugalia susţin Germania în acest demers, Franţa tergiversează din cauza costurilor unei construcţii evaluate la peste 440 de miliarde de euro şi a timpului necesar pană la punerea în funcţiune a acestui gazoduct.
Zăcăminte greceşti şi cipriote
Într-o răsturnare istorică, la 15 ani după criza financiară care a înăsprit relaţiile dintre Germania şi Grecia, Berlinul ar putea apela şi el la Atena pentru ajutor. Potrivit unor studii făcute în 2017 şi 2018, aproape 280 de milioane de metri cubi de gaz s-ar afla în largul Cretei, adică de 50 de ori consumul actual al Greciei.
Considerate prea costisitoare din punct de vedere financiar şi de mediu, zăcămintele alocate unui consorţiu format din TotalEnergies, ExxonMobil şi Hellenic Petroleum atrag din nou atenţia.
Probleme geopolitice
Totuşi, şi aici primele molecule de gaz nu ar fi extrase decât în 2025 sau 2026. Un orizont cu atât mai îndepărtat cu cât transportul lor pune probleme geopolitice, traversând zone maritime contestate între Grecia şi Turcia.Problema geopolitică este de asemenea proeminentă pentru exploatarea celor 510 miliarde de metri cubi de gaz descoperit în Cipru, adică de cinci ori consumul Germaniei.
Până în prezent, Turcia s-a opus construirii gazoductului East Med care să lege Ciprul şi Israelul de Grecia şi Italia. Neputând conta pe gazul scandinav sau mediteranean înainte de 2023 sau 2024, Germania se pregăteşte deci de o iarnă grea.
