Un actor român de talent este Sebastian Stan, actualmente nume de răsunet la Hollywood, deja distins cu Ursul de Aur la Festivalul de Film de la Berlin, recent nominalizat la premiile Golden Globes la două categorii. În 2024 îl aflăm cap de afiș în filmul pseudo documentar, inspirat de fapte reale, despre Donald Trump. Se zvonea prin târg că, în campania electorală prezidențială din Statele Unite, toată echipa s-ar fi putut trezi pe banca acuzaților. E un film incisiv și dur, a avut câteva recenzii laudative în revistele de cinema de peste ocean.
Pelicula centrată pe viața mai puțin vizibilă a lui Donald Trump – tânărul are titlul Ucenicul, Cel care învață, Discipolul, și descrie cu lux de amănunte povestea unui ins ce prinde din zbor, cu sârguință, tot felul de coțcării; se lansează în construcția de imobile, fiind „elevul” unui avocat, pe care talentatul Mister Trump îl depășește ca să-l trădeze până la urmă. Sunt înfățișați și părinții săi. Sper că și acest film o să ajungă la noi. În America premiera s-a produs în octombrie, punând pe jar stafful președintelui nou ales… Sebastian Stan înfățișându-l pe Donald Trump este leit pungașul, escrocul de elită, fără scrupule sau jenă. Sebastian este un băiat simpatic, are fler, dar și sarcasm, cinismul absolut necesar celui propulsat în lumea globală a afacerilor, nu tocmai prin metode legale.
Să amintesc și de Francis Ford Coppola, autorul Nașului, prezent pe Croisette cu filmul Megalopolis. Pentru a finanța acest proiect oarecum futurist, Coppola și-a pus gaj afacerea sa vinicolă, podgoria de câteva milioane de dolari. Spera să facă mare vâlvă, dar din păcate nu e un film comercial și nu cred că va avea succes de casă; oricum intră în istoria cinematografiei. Conține referințe la Roma Antică, cam sec moralizatoare, momente frumoase, filmate excelent, dar și timpi morți, o lentoare inexpresivă… Actorii sunt extraordinari, la fel, scenografia, costumele, muzica, dar este, ce să zic, prea postmodern, „de toate pentru toți”, o replică peste ani la Metropolis-ul lui Fritz Lang. Nu are fluiditatea și lejeritatea ce o demonstrează Emilia Perez a lui Jacques Audiard. A rezultat o parabolă cam ostenită. La cameră este iarăși Mihai Mălaimare Junior, care a colaborator fidel la multe proiecte cu Francis Ford Coppola. Se știe că venerabilul maestru are o simpatie aparte pentru România, unde a petrecut ceva timp, și ne amintim că a tangențe clare cu cultura noastră: poate mai puțin Dracula (1992), dar Youth Without Youth / Tinerețe fără tinerețe (2007), și Tetro (2009), ambele cu același director de imagine, Mihai Mălaimare Junior.
Cannes 77: post-scriptum în zigzag
Redacția Realitatea.md publică acest articol în contextul festivalului internațional de film de la Cannes, cunoscut și ca Festivalul de la Cannes, care se desfășoară în fiecare an, în luna mai, la Cannes, oraș situat în sudul Franței. Evenimentul este vizitat în fiecare an de numeroase staruri de cinema. Mulți producători aleg acest prilej pentru a lansa ultimele lor realizări și pentru a vinde drepturile de difuzare distribuitorilor veniți din întreaga lume.
