Ziua comemorării victimelor foametei, marcată anual în Republica Moldova în a treia sâmbătă din aprilie, a fost instituită printr-o hotărâre de parlament abia în 2022. Dar nu e suficient. Este nevoie de asumare instituțională, de educație istorică, de mărturii păstrate și promovate în societate despre cea mai tragică filă a istoriei naționale din toate timpurile. Un popor care își uită martirii nu are viitor, se arată într-un editorial publicat de istoricul Anatol Țăranu pe IPN.

O tragedie uitată, care a frânt o națiune și i-a furat rădăcinile

În istoria Republicii Moldova există o rană deschisă, nevindecată, care continuă să doară aproape în tăcere. Este vorba despre foametea organizată din anii 1946–1947. O tragedie colectivă, în care au murit aproape 200 000 de oameni — victime ale celei mai mari catastrofe umanitare pentru spațiul românesc la est de Prut.

A fost o foamete cu premeditare. Un act de genocid tăcut. O formă de represiune mascată în „secetă”. În realitate, seceta a fost pretextul. În timp ce moldovenii mureau de foame în sate lipsite de orice sprijin, Moscova exporta peste 2,5 milioane de tone de cereale. Un al milion de tone a putrezit în depozite, din neglijență. Între timp, autoritățile sovietice impuneau „cote obligatorii” țăranilor basarabeni în condițiile unei secete crunte, lipsindu-i de rezerve vitale de hrană. Iar cei care îndrăzneau să dosească o parte din recoltă pentru supraviețuirea propriilor familii erau arestați, bătuți, deportați.

Foamea nu alegea. A lovit fără milă în bătrâni, în femei, în copii. Satele au fost golite, gospodăriile – jefuite, școlile – închise. Oamenii își sacrificau animalele, fugeau peste Prut, iar în cazuri extreme – documentate în arhive și mărturii – s-a ajuns la numeroase cazuri de canibalism. Nu a fost o criză alimentară, ci o politică de distrugere a unui popor.

Foametea, ca armă de dominație

Pentru regimul sovietic, Basarabia era un teritoriu recent anexat, un spațiu ostil ce trebuia domesticit prin sovietizare. Iar foametea a devenit instrumentul ideal pentru a zdrobi spiritul românesc, pentru a înfrânge orice formă de rezistență. Oamenii flămânzi nu protestează. Cei disperați nu opun rezistență.

A fost începutul unei rupturi identitare adânci. Foametea a fost urmată de deportări în masă, colectivizare forțată, propagandă agresivă și rusificare culturală. Așa s-a extins peste Basarabia „moldovenismul sovietic” – un construct menit să înlocuiască identitatea românească autentică a basarabenilor.

Spre deosebire de teritoriile din România, unde seceta a fost la fel de cruntă, ea, totuși, nu a dus la exterminarea în masă a populației. Pe când în Basarabia s-a murit pe scară largă, iar aceasta nu a fost o coincidență, ci semn că regimul sovietic a agravat criza în mod deliberat. A fost un test de loialitate, o lecție dată celor care trebuiau să se încline cât mai rapid în fața noului regim.

Tăcerea – continuarea crimei, prin alte mijloace

Ani de zile, acest capitol de istorie a fost acoperit cu o tăcere apăsătoare. În URSS, foametea era subiect interzis. Despre ea nu se vorbea în școli, în presă sau chiar în familie. Tăcerea devenise politică de stat. Abia în perioada perestroikăi au început să apară mărturii, arhivele au început să se deschidă, iar adevărul să iasă la lumină.

Și totuși, în Republica Moldova de azi, acest subiect rămâne periferic. Nu există un consens național asupra acestei tragedii. Politica sovietică de înfometare nu a fost condamnată oficial. Nu există un monument național dedicat victimelor foametei. Este prezentă doar ca episod în manuale, nu e comemorată la justa ei amploare.

În 2007, o inițiativă de condamnare oficială a foametei a fost blocată în Parlament de majoritatea comunistă. Acel episod arată cât de puternică este amnezia istorică atunci când e dublată de calcule politice.

Lecția ucraineană și oglinda noastră

În Ucraina, holodomorul din 1932–1933 a fost asumat ca un moment definitoriu al memoriei naționale. A devenit piatra de temelie a unei identități post-sovietice care a avut curajul să rupă cu trecutul colonial. În Moldova, însă, foametea din 1946–1947 este aproape invizibilă în spațiul public. Prin această uitare, se perpetuează mentalul sovietic, care a negat mereu adevărul.

Foametea a fost mai mult decât o tragedie umanitară, ea devenind o ruptură identitară. A marcat începutul destrămării conștiinței naționale românești din Basarabia. A semănat frica, obediența, confuzia. Ignorarea acestei istorii ne transformă într-un stat fără rădăcini. Cu un trecut amputat. Cu reflexul periculos de a ne justifica călăii, de a adopta complexul Stockholm la scară națională.

Adevărul – formă de eliberare

Este timpul să ne privim istoria în față. Să spunem clar: foametea din 1946–1947 a fost un act de genocid. Un holodomor moldovenesc. Să-i comemorăm pe cei pierduți. Să le spunem numele. Să le aprindem o lumânare. Să transformăm suferința lor într-o lecție pentru viitor. Nu doar din compasiune, ci dintr-o datorie profundă – morală, civică și națională.

Numai adevărul ne poate reda libertatea. Iar fără memorie, un stat rămâne prizonierul propriului trecut și lipsit de viitor.

#Anatol Taranu #Basarabia #foamete #holodomor #victime

Grupul de ţări cu cele mai puternice economii de piaţă G7 va proceda la o eliberare coordonată a 100 de milioane de barili de motorină şi alţi combustibili din rezervele pe care le are, prin intermediul Agenţiei Internaţionale pentru Energie (AIE), informează știrileprotv.ro.

Măsura vine în încercarea de a stabiliza pieţele energetice mondiale, potrivit unei declaraţii comune a liderilor G7 de vineri, relatează Reuters şi AFP.

„Ne vom îndeplini angajamentele printr-o eliberare coordonată, prin intermediul AIE, a 100 de milioane de barili, care va începe imediat şi se va desfăşura pe o perioadă de 4 luni, incluzând o eliberare substanţială de motorină, concentrată la începutul perioadei, în primele 20 de zile, de către membrii şi partenerii G7”, se arată în declaraţia publicată de biroul preşedintelui francez Emmanuel Macron la finalul unei reuniuni a preşedinţilor şi şefilor de guvern din G7.

„Am convenit că nu vor exista restricţii sau interdicţii de export între membrii G7”, a precizat Emmanuel Macron, subliniind că Donald Trump, care ameninţase că va interzice exporturile de gaz american, a fost, de asemenea, „foarte clar în această privinţă”.

În acelaşi timp, preşedintele american a afirmat vineri că „Europa tocmai a acceptat să pună pe piaţă o cantitate uriaşă din motorina sa stocată în cantităţi mari”, într-un mesaj postat pe reţeaua sa Truth Social. „Procesul va începe imediat”, a asigurat preşedintele american.

Reuniunea G7 care a avut vineri prin videoconferinţă urma să încerce să găsească o soluţie la creşterea vertiginoasă a preţurilor la carburanţi. Aceasta a avut un efect pozitiv asupra preţurilor petrolului, care erau în scădere vineri, piaţa anticipând o deblocare a rezervelor europene de motorină sub presiunea Statelor Unite.

În jurul orei 13:55 GMT (16:55 la Bucureşti), preţul barilului de Brent din Marea Nordului, cu livrare în decembrie, scădea cu 1,98%, ajungând la 100,28 dolari. Echivalentul său american, West Texas Intermediate, cu livrare în noiembrie, scăzuse cu 2,93%, ajungând la 90,15 dolari, după ce a înregistrat o scădere de peste 5%, ajungând la 88,06 dolari.

Pentru a calma piaţa mondială, guvernul american face presiuni asupra Europei să recurgă la stocurile sale de urgenţă de motorină şi a ameninţat chiar să interzică exporturile sale de carburanţi către UE în cazul unui refuz.

Apropierea alegerilor legislative de la jumătatea mandatului lui Trump, de la începutul lunii noiembrie, sporeşte presiunea asupra administraţiei Trump pentru a reduce preţurile acestui combustibil utilizat pe scară largă în sectorul agricol şi în transportul de mărfuri cu camioanele. O interdicţie a exporturilor impusă de Washington ar putea, într-adevăr, să reducă preţurile pe piaţa internă, dar ar face ca preţurile motorinei să crească brusc în ţările importatoare şi ar risca să aibă repercusiuni negative asupra altor produse rafinate din Statele Unite în câteva săptămâni. Pentru Casa Albă, alternativa este ca ţările din UE să recurgă la rezervele proprii de motorină pentru a susţine piaţa.

O armă cu două tăișuri

Războiul din Orientul Mijlociu a determinat creşterea preţurilor la ţiţei în acest an, dar, mai ales, piaţa produselor rafinate este cea care stârneşte îngrijorare înainte de venirea iernii. „Scăderea capacităţilor de rafinare şi a producţiei în Orientul Mijlociu şi în Rusia, combinată cu anularea de către China a transporturilor de produse destinate exportului pentru a-şi susţine aprovizionarea internă, continuă să limiteze disponibilitatea combustibililor”, explică Ole Hansen, analist la Saxo Bank.

„O prelevare din rezervele strategice ar contribui la compensarea scăderii stocurilor comerciale” şi ar uşura presiunea asupra preţurilor, adaugă Giovanni Staunovo, într-un comentariu pentru AFP. Cu toate acestea, „rezervele strategice sunt concepute pentru a face faţă perturbărilor temporare ale ofertei, şi nu dezechilibrelor structurale ale pieţei”, reaminteşte el. Rezerve mai reduse înseamnă că „piaţa ar putea deveni din ce în ce mai sensibilă la riscurile care afectează oferta, ceea ce s-ar putea traduce prin fluctuaţii mai mari ale preţurilor”, avertizează analistul.

Preşedintele francez Macron a purtat o discuţie cu Trump în cursul nopţii, subliniind necesitatea de a colabora pentru a combate creşterea preţurilor la combustibili şi pentru a asigura disponibilitatea la nivel global a produselor rafinate, a anunţat vineri Palatul Élysée. Franţa deţine în prezent preşedinţia G7.

Reuters a relatat joi că administraţia Trump le-a cerut Germaniei şi Franţei să-şi reducă stocurile de motorină de urgenţă, sub ameninţarea unei posibile interdicţii a exporturilor de motorină din SUA, potrivit a trei persoane apropiate discuţiilor.