Am învățat, am trăit, am muncit și am hoinărit mai bine de doi ani prin Republica Moldova, mi-am tot „înălțat simțurile” așa cum m-a îndemnat reclama (Chișinăul de seară – bomboane din prune uscate, cu gust dulce – acrișor, învelite într-un strat de ciocolată neagră) mi-am deschis ochii și mintea, am mai șlefuit puțin din piatra ignoranței și mi-am ascuțit curiozitățile la maximum ca nu cumva să ratez vreo fărâmă din întâlnirea cu istoria și cu fabulosul de peste Prut. Eu însumi emigrant (în Noua Zeelandă) și oarecum familiarizat cu noul am trăit toată perioada foarte intens. Propriul turn Babel, în care s-au amestecat lumea slavă, anglo-saxonă, precum și cea europeană, latină, s-a transformat într-o permanentă incursiune, fie în fosta Uniune SovieIcă, fie în comunismul est-european sau în capitalismul de rit nou. Gustul acestor întâlniri, exact ca în reclamă, a fost diferit, ca și contactul cu orice spațiu cultural nou căruia ineditul îi oferă veneticului mai întâi dulcele, în Imp ce realitatea îl invită să descopere singur acrișorul. Nu sunt sigur dacă tocmai această dualitate a fost sursa marketingului bomboanelor dar, pentru mine, cu siguranță a fost ingredientul care m-a cucerit și datorită căruia am descoperit nu numai o țară, ci și o nouă întreagă planetă, Planeta Moldova! Cu o generație tânără incredibil de matură civic, de profundă în înțelegerea traumelor istorice suferite de părinții lor și de atașată de valorile democrațiilor occidentale.

Am muncit cot la cot și zi de zi cu moldoveni, cu ruși, cu români si cu găgăuzi, cu transnistreni și cu ucraineni, s-a vorbit în rusă (eu mai puțin), în română și în engleză, pentru că planeta are o dimensiune mulIculturală de excepție și pentru că este locul în care umorul, istoria, legendele, bucatele și vinul, artele, teatrul bilingv, în română și în rusă, muzica lui Eugeniu Doga și literatura noului val, de după ’90, sunt tot atâtea motive de sinceră admirație.

Dar ca și în România, sub stratul de ciocolată neagră, se află răni profunde, schisme, abuzuri ale statului împotriva propriilor cetățeni, nedreptăți grave niciodată rezolvate, amintirea sfâșietoare a unui război cumplit și permanenta amenințare a imperiului rus, pentru care planeta este și va rămâne doar o altă gubernie, niciodată o țară independentă. Generația tânără, părinții acestei generații, care sunt deja integrați în Europa și care muncesc din Portugalia până în Georgia, și din Finlanda până în Cipru, pot păstra planeta pe orbita ei culturală, economică și politică europeană printr-un vot responsabil și matur la referendumul care urmează. Nu ar fi decât o extensie firească, în logica a tot ceea ce s-a întâmplat în Republica Moldova după 1990. Este suficient că războiul a rupt pământul în două, nu mai este nevoie de încă un rapt generațional.

Suptul din privilegiile pașapoartelor românești, precum și din banii otrăviți și din promisiunile mincinoase oferite de Moscova trebuie să înceteze. Este o aItudine păguboasă prin care moldovenii se vor pune singuri și mereu în plasa unora sau altora. Ei au acum șansa istorică de a construi un stat modern și funcțional, multicultural, independent, alături de democrațiile occidentale. Care, deși imperfecte, sunt garanții consistente ale unui viitor civilizat. Sacrificiile în numele unor ideologii sau în ale ambițiilor unor criminali care cred că istoria nu se poate scrie fără ei aparțin secolelor trecute. Moldova are nevoie de prosperitate și de educație solidă, de eradicare urgentă a sărăciei, de infrastructură modernă și de acces imediat la servicii sociale și medicale moderne. Menținerea ei în zona gri este echivalentă cu întoarcerea la perioada rakeților, la disoluția statului, la păstrarea feudei, în care vor prospera numai unii, niciodată țara! Am întâlnit și moldoveni, mai în vârstă, este adevărat, care susțin că integrarea țării lor în UE înseamnă de fapt schimbarea tipului de vasalitate, nicidecum un pas spre bunăstare și autonomie. Această teză este vehiculată în aproape toate fostele state comuniste, state a căror clasă politică este fie coruptă, fie incapabilă să negocieze și să facă față diverselor competiții și provocări politice, militare, energetice, tehnologice, climatice și sociale ale lumii moderne. Este spaima așa zișilor suveraniști, cei care, probabil, au uitat cum eroul lor Ceaușescu, mânat de aceeași obsesie a suveranității, a condus România spre faliment social, poliIc și cultural. Însă, poliIcienii onești ar trebui să explice moldovenilor că votul pentru UE va însemna și o diminuare a suveranității, care este regula de bază în orice club poliIc în care sunt mai mulți membri, dar că, în același timp, nivelul acestei cedări depinde de inteligența, de moralitatea și de patriotismul celor care negociază în permanență în numele Moldovei. Este o temă prezentată complet fals, pe care o pun pe tapet gospodinii care vor să țină Moldova departe de reguli, standarde și civilizație.

Fabulosul despre care am amintit în text are nenumărate declinări în Moldova, dar numai cine nu a participat la o nuntă tradițională moldovenească nu înțelege exact care este partea ei miraculoasă! Am trăit această experiență și am avut ocazia de a cunoaște foarte mulți oameni, din foarte multe medii și din generații diferite. O doamnă mai în vârstă, apropiată de familia mirelui, era necăjită că nu a avut prea mulți bani pentru darul de nuntă și că deci, lipsesc și moIvele de fală, celebra mândrie moldovenească. Mi-ar plăcea să-i pot spune acum doamnei că are ocazia de a face un bine social. Pentru că un DA inteligent la referendum face cât o pungă de aur pentru generația tânără și pentru cele care vor urma. Și care au astfel ocazia de a se făli chiar cu țara lor. Ar fi nu numai un cadou unic, dar și istoric!

SERGIU TOADER | Jurnalistul din România care a coordonat proiectul Publika TV (2009-2010).

Îndrăgostit de Republica Moldova.

Acum trăiește în Noua Zeelandă și scrie ca freelancer.

Puteți accesa textele lui Sergiu pe sergiutoader.substack.com

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#opinie #Republica Moldova #Romania #Sergiu Toader

Iranul discută tot mai intens posibilitatea de a-și schimba doctrina nucleară și de a se retrage din Tratatul de Neproliferare Nucleară (TNP), acordul internațional care urmărește împiedicarea răspândirii armelor atomice. Unii parlamentari iranieni susțin că țara ar trebui să își dezvolte propriile arme nucleare pentru a se apăra de Statele Unite și Israel. Alți oficiali avertizează însă că o asemenea decizie ar putea provoca noi conflicte, relatează antena3.ro.

Deși rezultatul alegerilor parlamentare din SUA pare să fi redus, cel puțin pentru moment, riscul unui nou atac de amploare al americanilor și israelienilor asupra Iranului, programul nuclear al Teheranului continuă să provoace dispute.

Statele Unite și Israelul au făcut din împiedicarea Iranului de a dezvolta arme nucleare unul dintre principalele obiective ale războiului împotriva acestei țări.

În Iran, această situație a reaprins discuțiile despre necesitatea schimbării strategiei nucleare a țării.

Kamran Ghazanfari, membru al Parlamentului iranian, a declarat vineri pentru Euronews că dezvoltarea armelor nucleare este mult mai importantă pentru Iran decât combaterea a ceea ce el numește „propaganda americană și israeliană împotriva Republicii Islamice”.

„Când America și regimul sionist ne-au amenințat în repetate rânduri cu folosirea armelor nucleare, nu putem rămâne indiferenți, pentru că este o amenințare care vizează întregul popor iranian și însăși existența noastră”, a declarat parlamentarul.

Acesta susține că Iranul trebuie să fie pregătit să răspundă unui eventual atac nuclear și că nu se poate baza pe presupunerea că adversarii săi nu vor folosi asemenea arme.

Un parlamentar iranian cere dezvoltarea armelor nucleare: „Trebuie să creăm o putere de descurajare”

Ghazanfari a cerut conducerii Iranului să reanalizeze doctrina nucleară a țării, astfel încât Statele Unite și Israelul să știe că un eventual atac nuclear ar putea primi un răspuns similar.

„Trebuie să revizuim doctrina nucleară a Republicii Islamice, astfel încât inamicul să știe că, dacă încearcă un atac nuclear împotriva Iranului, se va confrunta cu un răspuns pe măsură”, a afirmat acesta.

Parlamentarul a invocat faptul că, de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, statele care dețin arme nucleare au evitat să le folosească unele împotriva celorlalte, de teama unui atac de represalii.

În opinia sa, Iranul ar trebui să își dezvolte o capacitate asemănătoare de descurajare nucleară. Ghazanfari consideră că lipsa submarinelor nucleare sau a bombardierelor capabile să transporte asemenea arme nu ar reprezenta un obstacol decisiv, deoarece focoasele nucleare ar putea fi transportate și cu rachete.

Nu toți politicienii iranieni sunt însă de acord cu această abordare.

Heshmatollah Falahatpisheh, fost parlamentar iranian, a declarat pentru Euronews că simpla deținere a câtorva focoase nucleare nu ar garanta securitatea Iranului.

„Descurajarea nucleară are trei componente: deținerea unei bombe atomice, un echilibru nuclear de descurajare și capacitatea de a aplica lovitura finală. Cei care cred că descurajarea nucleară poate fi creată doar prin deținerea unei bombe atomice se înșală”, a explicat acesta.

Fostul parlamentar a precizat că nu știe dacă Iranul deține sau nu arme nucleare. Din informațiile pe care le avea, programul nuclear iranian era unul pașnic, iar eventualele sale dimensiuni militare fuseseră abordate în cadrul acordului nuclear din 2015, cunoscut sub numele de JCPOA, pentru ca dosarul Iranului să fie scos de sub incidența Capitolului VII al Cartei ONU.

Falahatpisheh consideră că strategia militară a Iranului se bazează în continuare pe arme convenționale și că aceasta s-a dovedit destul de eficientă.

El a comentat și declarațiile secretarului Consiliului Suprem de Securitate Națională, Mohsen Rezaei, care afirmase că Iranul „are anumite lucruri”. Fostul parlamentar spune că este puțin probabil ca oficialul să se fi referit la o bombă atomică.

Ghazanfari interpretează însă declarația diferit și consideră că Rezaei a făcut aluzie la o „armă specială”, nu la una obișnuită.

Iranul discută retragerea din Tratatul de Neproliferare Nucleară

În paralel cu dezbaterea despre dezvoltarea armelor atomice, mai mulți parlamentari iranieni încearcă să obțină retragerea oficială a țării din Tratatul de Neproliferare Nucleară.

Acordul internațional are ca scop împiedicarea răspândirii armelor nucleare și a tehnologiilor folosite pentru fabricarea lor.

Kamran Ghazanfari susține că schimbarea doctrinei nucleare a Iranului s-ar fi produs deja în practică, iar parlamentarii încearcă acum să obțină și modificarea poziției oficiale a țării.

„În Parlament urmărim și retragerea din TNP. Anul trecut, unii membri ai conducerii Parlamentului au blocat acest demers, dar deputații continuă să facă presiuni pentru ca proiectul să ajungă în plen”, a declarat Ghazanfari.

Fostul parlamentar Heshmatollah Falahatpisheh avertizează însă că ieșirea din tratat ar putea pregăti terenul pentru noi războaie împotriva Iranului.

„Discuția despre retragerea Iranului din TNP nu servește intereselor naționale ale Iranului, deoarece ieșirea din tratat echivalează cu ascunderea unei părți a programului nuclear iranian”, a declarat acesta pentru Euronews.

Potrivit fostului parlamentar, relația Iranului cu tratatul este deja grav afectată, iar decizia privind continuarea participării depinde în mare măsură de evoluția relațiilor dintre Teheran și Washington.

Falahatpisheh a mai spus că proiectul parlamentarilor privind retragerea în procedură de maximă urgență nu a primit aprobarea Consiliului Suprem de Securitate Națională. În caz contrar, acesta ar fi fost deja discutat în plenul Parlamentului.

Dezbaterea s-a extins și la alte instituții importante ale statului iranian.

Joi, Adunarea Experților, organismul responsabil cu supravegherea activității conducerii supreme a Iranului, a cerut analizarea posibilității retragerii din Tratatul de Neproliferare Nucleară.

Într-un comunicat, instituția a susținut că examinarea acestei opțiuni, revizuirea doctrinei de apărare și dezvoltarea capacităților de descurajare au devenit o necesitate inevitabilă și o cerere la nivel național.