Gardienii revoluției din Iran au anunțat că au atacat cu rachete balistice ținte din Irak și Siria. Conform BBC, aceștia susțin că au lovit centre de spionaj israelian în apropiere de orașul Erbil.

În Siria, iranienii susțin că au atacat puncte care ar fi asociate cu gruparea Statul Islamic. Conform Reuters, explozii s-au auzit la 40 de kilometri de Erbil, la consulatul SUA și în zone rezidențiale.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Casa Albă a anunțat că nici un cetățean american nu a avut de suferit, iar instalațiile Statelor Unite sunt în regulă. În același timp, Washingtonul a condamnat acțiunile militarilor din Iran, reiterând sprijin pentru independența Irakului.

Autoritățile din regiunea kurdă a Irakului au precizat că în urma atacurilor iraniene au murit patru civili, iar șase au fost răniți. Printre morți s-ar număra un milionar iranian, dar şi mai mulţi membri ai familiei sale. Reuters scrie că o rachetă ar fi căzut peste casa lor. Se presupune că locuinţa a fost ţintită, deoarece proprietarul era implicat în proiecte de dezvoltare a regiunii kurde.

#atac #gardienii revoluţiei #Irak #Iran #rachete

În toamna lui 1989 am intrat în clasa întâi scriind cu litere chirilice. Câteva zile mai târziu scriam românește, cu alfabet latin. Țin minte bucuria învățătoarei, care ne spunea ce noroc mare avem noi că vom învăța în limba noastră și cu literele noastre.

Nu a fost un noroc. S-a întâmplat fiindcă pe 27 august 1989 sute de mii de oameni au venit la Chișinău, mulți pe jos, și au cerut. Limba. Alfabetul. Tricolorul. Suveranitatea. Dreptul de a ne hotărî soarta acasă. Nu eram încă liberi în totalitate. Dar temelia era deja pusă.

Iar exact doi ani mai târziu, la aceeași Mare Adunare Națională, a fost proclamată Declarația de Independență, prin care nu doar ne-am rupt de ocupația sovietică, ci am și deschis drumul revenirii acasă, în marea familie europeană.

Drumul înapoi a fost mai lung decât cel al altor țări care s-au eliberat în aceiași ani. Cred că fiecare își are clipa lui în care a crezut că, gata, nu mai ajungem și că oamenii care ne-au adus înapoi limba, tricolorul și speranța au făcut-o în zadar. Dar știm că nu au făcut-o în zadar. Drumul acesta nu are scurtături. Și știm foarte bine că ce nu ne doboară ne face mai puternici.

Astăzi mergem mai hotărât ca oricând pe calea aleasă de părinții noștri și confirmată acum de noi, cu mâna noastră, atunci când am scris în Constituția țării că locul nostru este în Uniunea Europeană. Țara se schimbă. Greu, în pofida presiunilor și greutăților pe care le înfruntăm, dar se schimbă, împreună cu toată Europa.

Până în 2030 trebuie să fim pregătiți. Fiecare la locul lui, prin muncă, unitate, curaj și determinare, dar mai ales prin încrederea că împreună reușim, dărâmând zidurile dintre noi și construind poduri. Este singurul mod în care am reușit vreodată ceva.

Îmi doresc ca până la aniversarea celor 40 de ani de Independență, când fiica mea, Alice, va merge la liceu, să o sărbătorim într-o Republică Moldova membră cu drepturi depline a Uniunii Europene. Și să spunem atunci, sus și tare, că am dus până la capăt năzuința și spiritul Declarației de Independență.