Victoria lui George Simion în primul tur al alegerilor din România a declanșat un val de bucurie în Federația Rusă până la nivelul Kremlinului, prin poziționarea lui Dmitri Peskov, cât și la nivelul ideologului Ruski Mir, Alexandr Dughin. Acest entuziasm s-a extins și la nivelul partidelor pro-ruse din Republica Moldova care-l aplaudă pe liderul AUR, iar la Comrat a început să fie deja numit „naș Senia” (Simion al nostru).

Entuziasmul Moscovei și al pro-rușilor din Republica Moldova este surprinzător, deoarece George Simion s-a manifestat ca un unionist radical ce nu ține cont de anumite nuanțe identitare ce s-au dezvoltat de la raptul teritorial din 28 iunie 1940. Mai mult, acest entuziasm al pro-rușilor se datorează nu atât a ceea ce face sau nu face acesta, ci mai degrabă oportunităților care se deschid pentru Federația Rusă și pro-rușii de la Chișinăum, scrie deschide.md.

Din datele și discuțiile cu mai mulți vectori politici și analiști pro-ruși, ce au dorit să-și păstreze anonimatul, printre motivele pentru care aceștia salută victoria lui George Simion, s-au reliefat următoarele avantaje pe care Rusia și partida pro-rusă le văd:

Democrația românească pare că devine fragilă

George Simion este văzut ca un factor destabilizator al sistemului politic din România. Retorica sa populistă, eurosceptică și ultra-naționalistă slăbește încrederea în instituțiile democratice românești și în parteneriatele strategice ale României. Pentru propaganda rusă, orice slăbire a României este o victorie, chiar și prin mâinile unui „dușman util”. De asemenea, venirea la putere a lui Simion ar putea genera o instabilitate politică, ceea ce ar vulnerabiliza poziția statului român ca frontieră a UE și NATO.

Câștigarea președinției ar putea afecta relațiile externe ale României

Alegerea unui euro-sceptic ar putea afecta poziția statului român în sistemul relațiilor internaționale, dar, mai ales, ar afecta parteneriatele strategice. De asemenea, Republica Moldova ar pierde sprijinul României pentru integrarea europeană, dat fiind faptul că politicianul român nu crede și nu susține acest demers, fiind posibil un vot de blocaj în Consiliul European față de integrarea europeană a Chișinăului. În același timp, Ucraina ar fi privată de sprijinul României, ceea ce va avantaja Federația Rusă și va slăbi rezistența ucraineană. Mai mult, liderul AUR ar putea deveni un generator de instabilitate în sistemul european de state în situația în care sistemul de relații internaționale se reașază.

Explozia unionismului radical – un cadou otrăvit pentru Chișinău

Promovarea unui unionism agresiv și nenuanțat, în contextul unei Republici Moldova fragile din punct de vedere identitar, este un instrument perfect de polarizare, ce va fi speculat de către partidele rusofone. Simion, prin discursul său, le oferă pro-rușilor moldoveni pretextul ideal pentru a agita frica de „românizare forțată”, alimentând retorica separării Transnistriei și Găgăuziei, precum și a „pericolului pierdeții suveranității moldovenești”.

Diferit, dar cu același efect

Deși pe direcții opuse ideologic, stilul politicianului de la București – autoritar, anti-sistem, anti-UE, conspirativ – este similar cu narativele folosite de Kremlin în propriile campanii de influență din Europa. Rezultatul, în opinia mai multor lideri pro-ruși de la Chișinău, este că schimbarea României și destabilizarea UE ar putea scădea și sprijinul pentru Republica Moldova și parcursul ei european, facilitând revenirea sub influenta partidelor din zona pro-rusă.

Mediile pro-ruse din Republica Moldova nu îl aplaudă pe George Simion pentru valorile lui, ci pentru efectul de destabilizare pe care e posibil să-l producă. În logica lor, orice fisură în unitatea europeană și în echilibrul regional – chiar și printr-un unionist – e o oportunitate de exploatat pentru revenirea la cârma statului.

#Alegeri prezidentiale #cetățeni #George Simion #Moldova

Iranul discută tot mai intens posibilitatea de a-și schimba doctrina nucleară și de a se retrage din Tratatul de Neproliferare Nucleară (TNP), acordul internațional care urmărește împiedicarea răspândirii armelor atomice. Unii parlamentari iranieni susțin că țara ar trebui să își dezvolte propriile arme nucleare pentru a se apăra de Statele Unite și Israel. Alți oficiali avertizează însă că o asemenea decizie ar putea provoca noi conflicte, relatează antena3.ro.

Deși rezultatul alegerilor parlamentare din SUA pare să fi redus, cel puțin pentru moment, riscul unui nou atac de amploare al americanilor și israelienilor asupra Iranului, programul nuclear al Teheranului continuă să provoace dispute.

Statele Unite și Israelul au făcut din împiedicarea Iranului de a dezvolta arme nucleare unul dintre principalele obiective ale războiului împotriva acestei țări.

În Iran, această situație a reaprins discuțiile despre necesitatea schimbării strategiei nucleare a țării.

Kamran Ghazanfari, membru al Parlamentului iranian, a declarat vineri pentru Euronews că dezvoltarea armelor nucleare este mult mai importantă pentru Iran decât combaterea a ceea ce el numește „propaganda americană și israeliană împotriva Republicii Islamice”.

„Când America și regimul sionist ne-au amenințat în repetate rânduri cu folosirea armelor nucleare, nu putem rămâne indiferenți, pentru că este o amenințare care vizează întregul popor iranian și însăși existența noastră”, a declarat parlamentarul.

Acesta susține că Iranul trebuie să fie pregătit să răspundă unui eventual atac nuclear și că nu se poate baza pe presupunerea că adversarii săi nu vor folosi asemenea arme.

Un parlamentar iranian cere dezvoltarea armelor nucleare: „Trebuie să creăm o putere de descurajare”

Ghazanfari a cerut conducerii Iranului să reanalizeze doctrina nucleară a țării, astfel încât Statele Unite și Israelul să știe că un eventual atac nuclear ar putea primi un răspuns similar.

„Trebuie să revizuim doctrina nucleară a Republicii Islamice, astfel încât inamicul să știe că, dacă încearcă un atac nuclear împotriva Iranului, se va confrunta cu un răspuns pe măsură”, a afirmat acesta.

Parlamentarul a invocat faptul că, de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, statele care dețin arme nucleare au evitat să le folosească unele împotriva celorlalte, de teama unui atac de represalii.

În opinia sa, Iranul ar trebui să își dezvolte o capacitate asemănătoare de descurajare nucleară. Ghazanfari consideră că lipsa submarinelor nucleare sau a bombardierelor capabile să transporte asemenea arme nu ar reprezenta un obstacol decisiv, deoarece focoasele nucleare ar putea fi transportate și cu rachete.

Nu toți politicienii iranieni sunt însă de acord cu această abordare.

Heshmatollah Falahatpisheh, fost parlamentar iranian, a declarat pentru Euronews că simpla deținere a câtorva focoase nucleare nu ar garanta securitatea Iranului.

„Descurajarea nucleară are trei componente: deținerea unei bombe atomice, un echilibru nuclear de descurajare și capacitatea de a aplica lovitura finală. Cei care cred că descurajarea nucleară poate fi creată doar prin deținerea unei bombe atomice se înșală”, a explicat acesta.

Fostul parlamentar a precizat că nu știe dacă Iranul deține sau nu arme nucleare. Din informațiile pe care le avea, programul nuclear iranian era unul pașnic, iar eventualele sale dimensiuni militare fuseseră abordate în cadrul acordului nuclear din 2015, cunoscut sub numele de JCPOA, pentru ca dosarul Iranului să fie scos de sub incidența Capitolului VII al Cartei ONU.

Falahatpisheh consideră că strategia militară a Iranului se bazează în continuare pe arme convenționale și că aceasta s-a dovedit destul de eficientă.

El a comentat și declarațiile secretarului Consiliului Suprem de Securitate Națională, Mohsen Rezaei, care afirmase că Iranul „are anumite lucruri”. Fostul parlamentar spune că este puțin probabil ca oficialul să se fi referit la o bombă atomică.

Ghazanfari interpretează însă declarația diferit și consideră că Rezaei a făcut aluzie la o „armă specială”, nu la una obișnuită.

Iranul discută retragerea din Tratatul de Neproliferare Nucleară

În paralel cu dezbaterea despre dezvoltarea armelor atomice, mai mulți parlamentari iranieni încearcă să obțină retragerea oficială a țării din Tratatul de Neproliferare Nucleară.

Acordul internațional are ca scop împiedicarea răspândirii armelor nucleare și a tehnologiilor folosite pentru fabricarea lor.

Kamran Ghazanfari susține că schimbarea doctrinei nucleare a Iranului s-ar fi produs deja în practică, iar parlamentarii încearcă acum să obțină și modificarea poziției oficiale a țării.

„În Parlament urmărim și retragerea din TNP. Anul trecut, unii membri ai conducerii Parlamentului au blocat acest demers, dar deputații continuă să facă presiuni pentru ca proiectul să ajungă în plen”, a declarat Ghazanfari.

Fostul parlamentar Heshmatollah Falahatpisheh avertizează însă că ieșirea din tratat ar putea pregăti terenul pentru noi războaie împotriva Iranului.

„Discuția despre retragerea Iranului din TNP nu servește intereselor naționale ale Iranului, deoarece ieșirea din tratat echivalează cu ascunderea unei părți a programului nuclear iranian”, a declarat acesta pentru Euronews.

Potrivit fostului parlamentar, relația Iranului cu tratatul este deja grav afectată, iar decizia privind continuarea participării depinde în mare măsură de evoluția relațiilor dintre Teheran și Washington.

Falahatpisheh a mai spus că proiectul parlamentarilor privind retragerea în procedură de maximă urgență nu a primit aprobarea Consiliului Suprem de Securitate Națională. În caz contrar, acesta ar fi fost deja discutat în plenul Parlamentului.

Dezbaterea s-a extins și la alte instituții importante ale statului iranian.

Joi, Adunarea Experților, organismul responsabil cu supravegherea activității conducerii supreme a Iranului, a cerut analizarea posibilității retragerii din Tratatul de Neproliferare Nucleară.

Într-un comunicat, instituția a susținut că examinarea acestei opțiuni, revizuirea doctrinei de apărare și dezvoltarea capacităților de descurajare au devenit o necesitate inevitabilă și o cerere la nivel național.