Părinți cu copii mici: între carieră și familie. Cum arată reconcilierea vieții personale cu cea profesională?

De Ziua Internațională a Familiei, Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare lanseză analiza responsabilităților parentale și accesul la servicii de sprijin pentru a identifica barierele care împiedică reconcilierea vieții personale cu cea profesională în rândul părinților cu copii mici. Analiza arată că a crescut rata de ocupare a femeilor cu copii de 0-6 ani, de la 39,4% în 2019 la 41,1% în 2023, totuși această rată de ocupare a femeilor cu copii mici este cu aproximativ 30% mai mică decât cea a femeilor fără copii de aceeași vârstă.

În anul 2024 au fost înregistrată o creștere de peste 8% a accesului la servicii de educație timpurie față de anul 2021. Această evoluție reflectă impactul reformelor și măsurilor de suport pentru familii cu copii mici, inițiate începând cu anul 2022, însă ele rămân a fi insuficiente pentru a răspunde nevoilor familiilor.

A crescut și rata de încadrare a copiilor de 1-2 ani în instituțiile de educație timpurie. Chiar dacă avem impact pozitiv, ponderea copiilor încadrați este mică. În 2024, doar 63,1% dintre copiii cu vârsta de 2 ani erau integrați în instituții de educație timpurie, rata de încadrare scăzând până la 4,5% în cazul copiilor cu vârsta de 1 an. Totodată, conform datelor, nici un copil cu vârsta sub 1 an nu a beneficiat de servicii de educație timpurie. Acest nivel scăzut de acces indică necesitatea continuării eforturilor guvernamentale de suport a părinților pentru echilibrarea responsabilităților familiale cu cele profesionale.

Accesul la servicii de îngrijire, deși în creștere, este cu atât mai mic, cu cât vârsta copilului scade, fapt ce limitează posibilitățile unor părinți de a fi economic activi. Distribuția inechitabilă a responsabilităților de îngrijire este un alt factor care fac dificilă reconcilierea vieții de familie cu cea profesională, afectând în mod disproporționat femeile. Conform unei cercetări realizate în rândul părinților cu copii de până la 6 ani, 63,2% dintre femei declară că își asumă întotdeauna sau de obicei responsabilitățile legate de îngrijirea copilului, precum hrănirea, igiena, plimbările, activitățile educative sau organizarea timpului liber, în timp ce doar 6,7% dintre bărbați afirmă același lucru.

Inechitățile în modul cum sunt divizate sarcinile familiale, dar și în prezența pe piața muncii, sunt alimentare, în mare parte, de stereotipuri adânc înrădăcinate în normele sociale. Chiar dacă, la nivel declarativ, majoritatea populației consideră că și tații ar trebui să se implice în creșterea și îngrijirea copiilor, realitatea arată că rolurile tradiționale de gen rămân dominante. Aproximativ o pătrime din populație consideră că mama este principalul părinte responsabil pentru îngrijirea copilului, în timp ce mai puțin de 1% cred că această responsabilitate ar trebui să revină tatălui. Mai îngrijorător este faptul că aceste convingeri sunt împărtășite în mod predominant de femei, ceea ce sugerează o interiorizare profundă a rolurilor tradiționale. De exemplu, 83,8% dintre femei consideră că un copil are de suferit dacă mama revine la muncă în primii ani de viață ai acestuia, comparativ cu 78,7% dintre bărbați.

Totodată, 63,2% dintre femei declară că își asumă întotdeauna sau de obicei responsabilitățile legate de îngrijirea copilului, precum hrănirea, igiena, plimbările, activitățile educative sau organizarea timpului liber, în timp ce doar 6,7% dintre bărbați afirmă același lucru. Datele din sondaj arată că structura de sprijin pentru îngrijirea copilului mic este dominată de soluții informale, cu un rol esențial jucat de membrii familiei, în special de bunici. Peste jumătate dintre respondenți (56,9%) declară că bunicii sunt cei care oferă sprijin regulat în îngrijirea celui mai mic copil. Această cifră evidențiază o dependență ridicată de familie, în special în contextul lipsei de alternative accesibile sau disponibile în sistemul formal. Pe locul doi se află creșele și grădinițele publice, menționate de 36,7% dintre părinți, ceea ce indică o oarecare utilizare a sistemului public, dar încă sub nivelul sprijinului familial.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Deși dezvoltarea serviciilor de îngrijire timpurie a devenit o prioritate strategică, accesul echitabil și utilizarea efectivă a acestora rămân limitate. În special pentru copiii sub 3 ani, acoperirea este redusă, iar serviciile existente nu răspund integral nevoilor familiilor. Investițiile recente, sprijinite de inițiative guvernamentale și parteneri internaționali, au fost direcționate în mare parte către mediul rural, unde sau înregistrat progrese vizibile. Totuși, datele arată că presiunea reală este în mediul urban, unde cererea depășește capacitatea actuală, în special în centrele mari precum Chișinău și Bălți. Migrația internă și posibilitatea frecventării grădinițelor fără viză de reședință contribuie la suprasolicitarea acestor servicii.

Serviciile plătite sau private de îngrijire sunt marginale și inaccesibile pentru majoritatea părinților. Doar o proporție infimă utilizează bonă sau servicii comerciale, din cauza costurilor ridicate, ceea ce menține o dependență crescută de sprijinul informal, în special din partea bunicilor. Percepția generală a părinților este pozitivă privind apropierea geografică și existența locurilor, dar mai rezervată în privința costurilor. Deși majoritatea au evaluat aceste dimensiuni cu nota maximă, există o parte semnificativă de respondenți care consideră costurile ca fiind o barieră. Accesul și utilizarea serviciilor diferă în funcție de vârsta copilului. Copiii de 4–6 ani beneficiază într-o măsură mai mare de sprijin instituțional, în timp ce copiii sub 3 ani rămân în mare parte în afara sistemului, ceea ce limitează oportunitățile de dezvoltare timpurie și întârzie revenirea părinților – în special a mamelor – pe piața muncii.

#Ziua Familiei #Moldova #studiu

„Modelul economic din regiunea transnistreană a dat faliment, pentru că el se susținea pe gaz nu ieftin, ci gaz pe degeaba, pentru că ei nu îl plăteau, pur și simplu, și Gazprom acumula de acolo datorii, în speranța că va veni vreo guvernare prorusă, pro-Kremlin la Chișinău și va accepta acea datorie de vreo 11 miliarde de dolari. Noi de fiecare dată am spus ‘Nu, mulțumesc!’. Nu malul drept a consumat gazele. Noi ce am consumat am plătit. Cei care au consumat să plătească sau cei care au livrat și au închis ochii și au tolerat – și e clar de ce au tolerat – să rezolve ei problema, pentru că este o problemă de datorii între două entități economice, nu are statul nicio treabă aici”. Comentariul a fost făcut de președintele PAS, Igor Grosu, într-un interviu pentru Agerpres.

Videouri cu străzi în beznă în localități din stânga Nistrului apar din nou pe rețelele sociale

„Spuneam că a colapsat (n.r.- modelul economic) în sensul în care o bună parte din industria din stânga Nistrului este într-o situație foarte complicată acum – chiar zilele astea a apărut o știre că a fost restricționat consumul de gaze pe o săptămână și jumătate, două săptămâni – își fac griji, va veni sau nu gazul, vor fi sau nu capabili să plătească pentru următoarea tranșă de gaz, veniturile sunt mai mici. Putem spune lucrul ăsta, în mod cert sunt mai mici veniturile de pe malul stâng, decât pe malul drept. Asta înseamnă că mulți, zeci de mii de cetățeni de-ai noștri (din stânga Nistrului – n.r.), trec pe malul drept, au joburi aici pe malul drept, muncesc”, a continuat politicianul.

„Din punctul de vedere al securității, eu zic că e o realizare importantă. Nu am permis, și cei din stânga Nistrului au înțeles că nu e cazul să fie tensionată situația în stânga Nistrului. Și când spun să fie tensionată, am în vedere să fie folosită stânga Nistrului împotriva Ucrainei, în spatele Ucrainei, pe direcția Odesa. Aici era miza și planul rușilor pe care aceștia nu îl ascund și nu l-au ascuns niciodată: sudul, și să decupleze Ucraina de la Marea Neagă. Acesta era planul și continuă să fie. (Transnistrenii – n.r.) au înțeles, n-au escaladat, n-au tensionat situația. Și noi (Chișinăul – n.r.) am fost corecți: atunci când, iarna trecută, Gazprom a oprit livrarea de gaz către malul stâng, noi am oferit toată asistența, chiar dacă acest lucru a fost nepopular pentru noi, cei de pe malul drept. Noi ne-am asumat această decizie politică, pentru că este vorba de peste 300.000 de cetățeni, care și ei sunt cetățenii Republicii Moldova, dincolo de faptul că trăiesc într-un mediu toxic, vreau să spun, plin de propagandă (…). Sunt cetățenii noștri și noi nu puteam să admitem o criză umanitară. Până la urmă, Rusia asta și-a dorit, înțelegând că era ultima iarnă când ne mai putea cumva șantaja, (când mai putea) crea o criză umanitară, care ulterior să se transforme într-o criză eventual politică. Slavă Domnului, am gestionat, am acționat așa cum a trebuit și am depășit această problemă”, a adăugat Igor Grosu.

„Surprinzător, un alt indicator foarte interesant care merită atenția este că 40% din alegătorii de pe malul stâng (din Transnistria – n.r.) care au venit și au votat pe malul drept, în secțiile de votare deschise special pentru ei, au votat pentru proeuropeni, ca să zic așa, să nu-mi fac reclamă, pentru vectorul proeuropean, ceea ce mă face să cred că este o dovadă elocventă: alegerile sunt cel mai bun sondaj”, a conchis el.

Potrivit vicepremierului pentru Reintegrare, Roman Roșca, Guvernul monitorizează livrările de gaze în stânga Nistrului. Oficialul a mai menționat că „nu există deschidere din partea Tiraspolului” privind alinierea la standardele naționale. Președintele Moldovagaz, Vadim Ceban, a declarat că volumele de gaze contractate și achitate de către Tiraspoltransgaz (TTG) sunt suficiente pentru consumul de pe malul stâng al Nistrului până la data de 16 octombrie 2025. Iar ministrul Energiei, Dorin Junghietu, susține că în prezent sunt livrate malului stâng al Nistrului 1,2-1,5 milioane de metri cubi de gaze pe zi, ceea ce constituie echivalentul volumului primit în timpul verii. Potrivit lui, acest volum îi permite regiunii să își asigure o producție limitată de curent, volum de electricitate completat cu funcționarea sporită a Hidrocentralei de la Dubăsari.

Gazprom a sistat livrările de metan către stânga Nistrului la 1 ianuarie 2025. Ulterior, începând cu 14 februarie, gazele au fost reluate pe baza unei scheme intermediare: compania ungară MET Gas and Energy Marketing AG livrează gazul la granița cu Republica Moldova, iar un offshore din Dubai achită contravaloarea. La frontieră, cantitatea de 3,2 milioane metri cubi pe zi este preluată de Moldovagaz și redirecționată către Tiraspol, pe baza unei plăți anticipate.

În ianuarie–februarie 2025, localitățile cu pricina s-au confruntat cu o criză energetică similară.