Penitenciarele ilegale din regiunea transnistreană prezintă un pericol real pentru viața și sănătatea persoanelor. La această concluzie au ajuns experții Promo-LEX, după ce astăzi, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat Hotărârea în cauza Drovorub v. Republica Moldova și Federația Rusă, prin care a constatat încălcarea articolul 2 CEDO sub aspect material și procedural de către Federația Rusă.
Curtea a obligat autoritățile ruse să achite reclamantei suma de 26 000 de euro în calitate de prejudiciu moral și suma de 4 mii euro în calitate de costuri și cheltuieli care urmează să fie achitate direct reprezentatului acesteia.
„Cauza Valentina Drovorub c. Republica Moldova și Federația Rusă se referă la decesul fiului reclamantei în una din închisorile ilegale din regiunea transnistreană a Republicii Moldova la data de 1 noiembrie 2013. Administrația de facto de la Tiraspol nu a acordat asistența medicală adecvată în timpul detenției, încălcând, astfel, cerințele articolului 2 (dreptul la viață) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului”, anunță Promo-LEX.
Curtea a constatat că R. (fiul reclamantei) pare să fi contractat tuberculoză și HIV în penitenciarul din regiunea în 2006.
„Deși acest aspect nu intră în domeniul de aplicare al cauzei, este relevant în măsura în care R. suferea deja de aceste boli timp de peste cinci ani în momentul arestării și detenției sale în 2011, iar așa-numitele autorități penitenciare din regiune cunoșteau despre acest fapt. Chiar și așa, în ciuda stării sale medicale grave, conform documentelor furnizate reclamantului de către administrația închisorii, lui R. i s-ar fi oferit tratament medical o dată în iulie 2013, adică la mai mult de 19 luni de la arestarea sa în decembrie 2011 și ulterior în octombrie 2013. În plus, deși autoritățile penitenciare au observat deteriorarea stării de sănătate a lui R. în iulie 2013, l-au internat la secția medicală a închisorii abia la începutul lunii octombrie 2013, iar la un spital civil cu puțin înainte de moartea sa”, se mai arată în comunicat.
Curtea de asemenea a mai constatat că, nu a fost efectuată nicio anchetă adecvată cu privire la cauza morții lui R.. Nu a existat nicio investigație dacă persoanele împuternicite cu supravegherea sănătății sale în penitenciar, au fost în cele din urmă responsabile de neglijență medicală.
„Pe lângă toate deficiențele menționate mai sus în tratamentul lui R., există, de asemenea, un eșec de a explica suficient moartea acestuia. Aceasta este o omisiune gravă, deoarece, în afară de preocuparea pentru respectarea drepturilor inerente a articolului 2 al Convenției în fiecare caz individual, sunt în joc interese publice importante. În special, cunoașterea faptelor și a posibilelor erori comise în cursul asistenței medicale sunt esențiale pentru a permite instituțiilor în cauză și personalului medical să remedieze eventualele deficiențe și să prevină erori similare. În concluzie, Curtea a constatat că a existat, de asemenea, și o încălcare a articolului 2 din Convenție din cauza neexecutării unei anchete independente și cuprinzătoare a decesului fiului reclamantei”, explică experții.
Curtea a mai stabilit că, Rusia a exercitat un control efectiv asupra regimului de la Tiraspol în perioada în care au avut loc faptele. În lumina acestei concluzii și în virtutea sprijinului militar, economic și politic continuu acordat administrației de facto de la Tiraspol, fără de care altfel nu ar putea supraviețui, Federația Rusă este responsabilă de încălcarea drepturilor reclamantei în cauza respectivă.
Guvernul Republicii Moldova a susținut în fața Curții precum că au depus eforturi consistente pentru a investiga circumstanțele morții fiului reclamantei. Cu toate acestea, aceștia nu au putut avansa din cauza lipsei de cooperare a autorităților „RMN” care au reținut probele. Guvernul rus nu a prezentat careva observații specifice pe acest caz.
Hotărârea poate fi accesată aici.
