Neamul moldovenesc este bogat în tradiţii și obiceiuri, iar costumul popular are un rol aparte în viața culturală a șării noastre.
Perioada de formare a trăsăturilor specifice a costumului tradiţional moldovenesc coincide cu secolele XIII-XIV, făcându-l deosebit de costumele etniilor vecine. Fiecare perioadă din istoria costumului moldovenesc, structura și evoluția și-a păstrat caracteristicile esențiale.
Specificul principal al costumului popular din Moldova este dat de păstrarea unui număr mare de elemente străvechi, formele arhaice de port s-au conservat aici în mare măsură. La acest aspect au contribuit izolarea geografică a zonei, puţinele căi de comunicaţie, dar şi existenţa unui patriotism local dezvoltat, manifestat de oamenii acestor locuri.
Elementul primar al costumului popular este cămașa, purtată atât de bărbați, cât și de femei. Este confecționată din pânză albă de bumbac, in sau borangic. Lungimile cămeșei variază, uneori până la ceva mai jos de brâu, alteori până la glezne. Partea de sus a cămășilor este bogat decorată.
Costumul femeiesc tradiţional este cel mai decorativ. Pe timpuri, în executarea costumului fiecare fată îşi pregătea desinestătător haina, stăruindu-se să-i dea originalitate, respectând o tradiţie veche, care spunea: desenul nu se copie, dar se ,,fură cu ochii”.
Perioada de înflorire a costumului moldovenesc s-a remarcat în perioada medievală, când în gospodăria ţărănească naturală se confecţionau manual, în mare parte toate obiectele necesare. Femeile trebuiau să ţese un volum mare de ţesături necesare pentru haine, împodobirea casei, zestrea copiilor, gospodărie şi alte necesităţi, iar fetele de la 10-12 ani se învăţau a broda, a ţese.
Portul popular a prezentat un sistem dezvoltat de diferite îndeletniciri în confecţionarea lui – ţesători, pânzari, sumănari, postăvari, abajeri, brodeze, croşeteze, căciulari, pălărieri, cojocari, zăbunari, cizmari, ciubotari, croitori, cusătorese etc.
Din a doua jumătate a secolului al XIX-lea urmează o perioadă de decădere a costumului tradiţional moldovenesc particulară prin reducerea ţesutului pentru piesele vestimentare şi înlocuirea lor cu stofe de producţie industrială și străină, influenţa modei orăşeneşti, care a adus în mijlocul secolului al XX-lea la dispariţia aproape totală a costumului tradiţional, rămânând să fie utilizat în principiu la sărbătorile naţionale şi calendaristice în ansamblurile etnofolclorice la casele de cultură, şcoală, grădiniţe . Costumul tradiţional moldovenesc este un certificat de înaltă iscusinţă şi pricepere, este un etalon de frumuseţe, care posedă un limbaj de comunicare a unor tradiţii străvechi, o mărturie vie a unui proces de creaţie în masă, scrie moldovenii.md.
Ornamentica în cadrul căreia observăm plasarea, compoziţia, motivele, o regăsim în diferite câmpuri, ea subliniind linia croielii şi punând în evidenţă motivele caracteristice, în forme geometrice sau de inspiraţie agrară. Dintre simbolurile cusute sau țesute pe pânză amintim soarele și stelele, Pământul și Cerul, multe flori, anumite momente din viața omului, trecerea spre lumea de dincolo. Un loc aparte îl reprezintă simbolul crucii ornat și stilizat în foarte multe forme, dar și a altor simboluri religioase: peştele, crucea bizantină, scara vieţii, viţa-de-vie, spicul de grâu, strugurele, păunul etc.
Cromatica (coloritul) motivelor constituie un alt element specific, de o sobrietate remarcabilă, întrebuinţându-se culori de bază: roşu, negru, brun închis, albastru, anumite tonuri de verde şi violet.
