Clienții care urcau la bordul submersibilului Titan pentru a vedea, contra sumei de 250.000 de dolari, epava Titanicului trebuiau să semneze un fel de declarații pe propria răspundere sau „clauze exoneratoare de răspundere”, în care luau la cunoștință faptul că nava este experimentală și că există riscul morții. Cu toate acestea, experți juridici consultați de Reuters spun că acest documente ar putea să nu protejeze compania OceanGate de potențialele procese din partea familiilor victimelor.

Submersibilul Titan a dispărut duminică la aproximativ două ore de la scufundare și a fost găsit în bucăți pe fundul oceanului. Garda de Coastă a SUA a declarat joi că nava a suferit o „implozie catastrofală”, iar toți cei cinci oameni de la bord au murit fără să își dea deama că se va întâmpla.

Se crede că pasagerii, care au plătit până la 250.000 de dolari fiecare pentru călătoria până la 3.810 de metri adâncime, au semnat un fel de documente care exonerează compania de răspundere.

Scenaristul Mike Reiss, care a făcut o călătorie cu submersibilul Titan în trecut, a spus că clienții companiei OceanGate sunt rugați să semneze o declarație pe propria răspundere, un document care ar degreva compania de răspundere care sublinia în mod repetat riscul potențial al morții.

Un reporter CBS care a făcut călătoria cu OceanGate Expeditions în iulie 2022 a raportat că această declarație pe propria răspundere pe care a semnat-o menționa posibilitatea morții de trei ori doar pe prima pagină.

Jurnalistul în cauză, David Pogue, de la CBS a spus de asemenea că acest descria submerisbilul Titan ca fiind „experimental” și că persoana care semnează acest document conștientizează riscul de a fi rănit sau de a muri.

Reuters nu a putut confirma în mod independent termenii derogărilor OceanGate, iar compania nu a dat curs imediat solicitărilor de comentarii joi.

Declarațiile nu vor fi luate în calcul dacă există dovezi de neglijență

Aceste exonerări nu sunt întotdeauna ferme și nu este neobișnuit ca judecătorii să le respingă dacă există dovezi de neglijență gravă sau de pericole care nu au fost dezvăluite pe deplin.

„Dacă au existat aspecte ale proiectării sau construcției acestei nave care au fost ascunse față de pasageri sau dacă ar fi fost operată cu bună știință, în ciuda informațiilor că nu era potrivită pentru această scufundare, asta ar contraveni absolut valabilității exonerării”, a spun avocatul Matthew D. Shaffer, expert în drept maritim.

OceanGate ar putea argumenta că nu a fost neglijență gravă și că exonerarea se aplică deoarece declarația descrie pe deplin pericolele inerente scufundării în cele mai adânci zone ale oceanului într-un submersibil de dimensiuni atât de mici.

Gradul oricărei neglijențe potențiale și modul în care aceasta ar putea afecta aplicabilitatea derogărilor va depinde de cauzele dezastrului, care sunt încă în curs de investigare.

„Sunt foarte multe exemple diferite cu privire la pretențiile pe care le-ar putea avea familiile în ciuda derogărilor, dar până când nu cunoaștem cauza, nu putem determina dacă derogările se aplică”, a spus avocatul pentru vătămare corporală Joseph Low din California.

Familiile nu au putut fi contactate joi. Este posibil ca niciunul dintre ei să nu dea în judecată.

OceanGate este o companie mică cu sediul în Everett, Washington, și nu este clar dacă are activele necesare pentru a plăti daune semnificative, dacă ar fi acordate, dar familiile ar putea primi bani din polița de asigurare a companiei dacă are una.

Familiile ar putea solicita, de asemenea, daune de la orice companiei/parte care a proiectat, a ajutat la construirea sau fabricarea componentelor pentru Titan, dacă s-ar dovedit a fi neglijentă și o cauză a imploziei.

Căi de apărare a OceanGate

OceanGate ar putea încerca să se protejeze de a fi dată în judecată prin depunerea unei așa-numite acțiuni de limitare a răspunderii conform legislației maritime, care le permite proprietarilor de nave implicate într-un accident să solicite unei instanțe federale să limiteze orice daune la valoarea actuală a navei. Din moment ce submersibilul Titan a fost distrus, ar fi zero.

Dar OceanGate ar trebui să demonstreze că nu cunoștea potențialele defecte ale submersibilului și ar avea sarcina de a demonstra, despre care experții juridici au spus că este o sarcină dificil de îndeplinit.

Dacă OceanGate ar eșua într-un astfel de caz, familiile ar fi libere să intenteze procese pentru neglijență sau moarte din culpă.

O altă lege maritimă, Actul Death on the High Seas, permite persoanelor care erau dependente financiar de cineva care a murit într-un accident naval să primească doar partea veniturilor viitoare ale acelei persoane pe care altfel le-ar fi primit. Reclamanții nu pot recupera pierderile pentru durere și suferință în acele cazuri.

Știa OceanGate despre probleme de siguranță și nu a spus clienților?

Ceea ce știa OceanGate despre siguranța navei și ceea ce li s-a spus pasagerilor despre aceasta ar fi întrebările centrale.

Reclamanții ar putea cita acuzațiile cu privire la problemele de siguranță făcute de un fost angajat într-un proces din 2018 împotriva companiei.

Angajatul, David Lochridge, a spus că a ridicat „îngrijorări serioase de siguranță”, dar a fost ignorat.

David Lochridge, pilot de submarin şi scafandru scoţian, a început să lucreze pentru OceanGate în 2015 ca furnizor de servicii independent, înainte de a fi promovat în funcţia de director pentru operaţiunile maritime, potrivit unor documente judiciare.

Într-o plângere, el susţine că a fost concediat în ianuarie 2018 după ce „a atras atenţia asupra unor importante probleme de siguranţă cu privire la proiectarea experimentală şi netestată” a submersibilului Titan.

Acest caz a fost soluționat în condiții nedezvăluite, arată înregistrările instanței.

Un grup de lideri ai industriei și-a exprima de asemenea în 2018 îngrijorarea cu privire la siguranța navei și decizia companiei de a nu certifica Titan prin terți, cum ar fi American Bureau of Shipping, un important clasificator de submersibile.

La rândul său, James Cameron a declarat joi că și-ar fi dorit să fi tras mai devreme un semnal de alarmă în legătură cu submersibilul Titan, care a făcut implozie în timpul unei expediții la epava Titanicului, spunând că a considerat că designul carenei era periculos.

Cauza imploziei Titanului nu a fost determinată, dar Cameron presupune că criticii au avut dreptate atunci când au avertizat că o carcasă din fibră de carbon și titan va permite delaminarea și pătrunderea microscopică a apei, ceea ce va duce la o defecțiune progresivă în timp.