Așa-numitul vicepremier al nerecunoscutei Transnistrii, Serghei Obolonik, a declarat că, potrivit estimărilor sale, până la finele anului 2024 producția industrială ar putea scădea cu 29 %, producția agricolă – cu 6 %, iar „PIB-ul” nominal – cu 12 %. Inflația ar putea atinge circa 16 %, transmite IPN.

Oficialul a menționat că incertitudinea privind livrările de gaze de către Rusia se vor menține și în 2025-2026. Relansarea economiei ar fi posibilă doar în condițiile reluării furnizării stabile de gaze, absenței unor noi sancțiuni și posibilității ca întreprinderile transnistrene să efectueze plăți externe fără impedimente. Totuși, Obolonik a subliniat că este vorba doar de „revenirea la nivelul anterior”, fără creștere reală pe termen mediu.

„Situație critică” și rezerve epuizate

La 17 iunie, liderul de facto al regiunii, Vadim Krasnoselski, a convocat o ședință cu conducerea administrației, a „guvernului” și a Sovietului Suprem. Participanții au recunoscut că executarea bugetului în parametrii actuali este „imposibilă”.

Potrivit rapoartelor, în perioada ianuarie-mai producția industrială a scăzut cu 43 %, comerțul exterior – cu 31,5 %, iar exportul de energie electrică a fost complet sistat. Cele mai afectate au fost metalurgia ferosă, industria chimică și sectorul energetic. Sursele de alimentare a bugetului sunt practic epuizate, iar îndeplinirea angajamentelor sociale este sub semnul întrebării. Krasnoselski a calificat situația drept „critică” și a cerut consolidarea eforturilor pentru identificarea unor „soluții netradiționale”.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Posibil apel la ajutorul Rusiei

Surse IPN din sectorul bancar și din administrația regiunii afirmă că autoritățile de la Tiraspol iau în calcul să solicite Federației Ruse un sprijin financiar de câteva sute de milioane de dolari. Nu se cunoaște, deocamdată, la ce nivel se poartă discuțiile și dacă este vorba despre un grant sau despre un împrumut.

#cifre #PIB #prabusire #Transnistria

Producția de energie nucleară a României a ajuns la zero, joi dimineață, după oprirea controlată și a celui de-al doilea reactor al Centralei de la Cernavodă, ca măsură de siguranță, după ce debitul Dunării a scăzut sub nivelul minim acceptabil pentru asigurarea apei pentru răcirea instalațiilor.

Energia electrică generată la Cernavodă, care are, la capacitarea maximă de funcționare, o cotă de aproximativ 20% din producția națională, a ajuns la 0%, joi, în jurul prânzului, după cum arată datele publicate în timp real de operatorului național de sistem și transport al energiei electrice, Transelectrica, transmite Mediafax.

Peste 40% din actuala producție provine din surse solare, iar aproape 20%, din gaze. Și vântul are o contribuție semnificativă, iar instalațiile de stocare au un aport de aproape 1%.

43.80% Foto – 2227 MW

19.13% Hidrocarburi – 973 MW

13.49% Cărbune – 686 MW

13.31% Eolian – 677 MW

8.44% Hidro – 429 MW

1.04% Biomasa – 53 MW

0.79% Instalații de stocare – 40 MW

0.00% Nuclear – 0 MW

Total 5.088 MW – Producția 13 august, ora 11:57

Centrala de la Cernavodă este operată de Nuclearelectrica, o companie controlată de stat, prin Ministerul Energiei, cu 82,49% din acțiuni și asigură, cu cele două reactoare care au o capacitate instalată de aproximativ 700 MW, în condiții normale de funcționare, aproximativ o cincime din producția de energie electrică a României.

Ce s-a întâlmplat în 2003

Este a doua oară în câteva luni când ambele reactoare de la Cernavodă sunt oprite, dar este prima dată în 23 de ani când cauza este debitul redus al Dunării, după cum a explicat recent Dumitru Chisăliță, într-un comentariu pentru Mediafax.

În analiza publicată pe 20 iulie, Dumitru Chisăliță a detaliat cu cifre ce s-a întâmplat acum 23 de ani și ce s-a schimbat atunci în normele producătorului național de energie nucleară.

În august 2003, Unitatea 1 a Centralei Nuclearoelectrice Cernavodă, singura în funcțiune atunci a fost oprită din cauza nivelului extrem de scăzut al Dunării. Abia pe 7 august 2007 urma să fie conectată la rețeaua națională de distribuție Unitatea 2.

Principalele repere ale acelui episod au fost:

la 23 august 2003, Unitatea 1 a fost oprită preventiv, deoarece nivelul Dunării la Cernavodă nu mai permitea captarea normală a apei de răcire;
la 24 august 2003, debitul Dunării la Baziaș a coborât la aproximativ 1.640 m³/s, una dintre cele mai mici valori înregistrate istoric;
la stația hidrometrică Cernavodă, nivelul a ajuns la −187 cm, iar debitul local era de aproximativ 200 m³/s, ceea ce a făcut imposibilă captarea apei prin sistemul normal al centralei;
reactorul a fost repornit la 16 septembrie 2003, după revenirea nivelului apei.

În urma acestui eveniment, Nuclearelectrica a introdus și a comunicat explicit pragurile operaționale de 2,50 mdMB și 2,35 mdMB în bazinul de aspirație și a modernizat sistemele de captare și răcire.