Prin anii `80 ai secolului trecut, atunci când cardurile de abia începeau să fie folosite pe scară largă, peste 85% dintre tranzacțiile care nu implicau bani cash erau realizate cu ajutorul cecurilor la purtător. Însă procentul celor care mai folosesc astfel de cecuri s-a redus undeva la 0,1%.

De fapt, într-un sondaj realizat recent de Reserve Bank din Australia, din circa 13.000 de tranzacții efectuate în decurs de o săptămână de către 1.000 de clienți ai băncii, doar 17 au mai implicat cecurile. Iar asta este dovada clară că epoca lor a cam apus. Ca urmare, guvernul australian a anunțat deja că va urma modelul Noii Zeelande, al Danemarcei și al Olandei, și va închide definitiv sistemul de cecuri. Asta până în 2030.

Nici plățile cu cash nu mai sunt ce erau odată. Și asta deși, culmea, în 2007, 69% dintre plăți erau efectuate cu bani gheață. Procentul a scăzut la doar 27% în 2019. Iar după perioada pandemiei, în 2022, acesta ajunsese la abia 13%. În ritmul ăsta, autoritățile australiene estimează că nu va dura mai mult de zece ani până când plățile cu bani gheață vor dispărea complet.

În fapt, susțin oficialitățile de la antipozi, nici măcar nu trebuie să blocheze tranzacțiile cash, așa cum vor face cu cecurile. Pur și simplu, totul se va regla de la sine, căci oricum nu îi va mai folosi nimeni în viitorul apropiat. După cum bine știm toți, cardurile au devenit principala metodă de plată și din ce în ce mai puțini oameni preferă să umble cu portofelul doldora de bancnote și, mai ales, de monede.

Iar toată treaba asta ar veni și cu niște câștiguri, căci printarea de bani costă. Fiecare bancnotă australiană, indiferent de valoare, căci despre ele era vorba, costă în jur de 32 de cenți pentru a fi produsă. Preț care se aplică inclusiv monedelor. Da, chiar și cele care valorează mai puțin.

Iar asta înseamnă că statul, în momentul în care producea bani noi, în realitate ieșea pe pierdere. Nici nu mai pomenim de asigurarea stocurilor de bani cash din bănci, relocarea lor după caz, înlocuirea bancnotelor deteriorate șamd. Toate astea însemnau niște costuri care, adunate, erau unele semnificative.

În concluzie, cam ăsta este viitorul care ne așteaptă pe toți. Puneți banii în colecții căci, peste o perioadă, se vor bate colecționarii pe ei! Ba chiar puteți obține o sumă frumușică în schimbul lor. O sumă electronică, evident, dar cui i-ar mai păsa?

#Australia #bani #sondaj

Piața chiriilor din Chișinău intră în perioada de vârf. În august, cererea pentru locuințe crește, în special datorită studenților care își caută apartamente pentru anul de studii. Imobilele accesibile sunt închiriate rapid, iar cei care amână căutările până în ultimele săptămâni înainte de 1 septembrie riscă să găsească mai puține variante.

Potrivit agentului imobiliar Ion Lupușor, în august 2026, cele mai accesibile chirii se găsesc în sectoarele Ciocana și Rîșcani. Un apartament cu o cameră costă aici între 270 și 360 de euro pe lună, iar pentru două camere chiria variază între 380 și 520 de euro.

În sectorul Botanica, prețurile pentru o cameră sunt cuprinse între 300 și 400 de euro, iar pentru două camere – între 400 și 550 de euro. La Buiucani, o locuință cu o cameră poate fi închiriată cu 350–480 de euro, în timp ce un apartament cu două camere ajunge la 500–700 de euro.

Cel mai scump rămâne sectorul Centru. Pentru un apartament cu o cameră, proprietarii cer între 450 și 650 de euro, iar pentru două camere – între 650 și 900 de euro pe lună.

Oferta diferă însă de la un sector la altul. Ion Lupușor spune că Botanica este una dintre cele mai active piețe de chirii din Capitală. La Buiucani există o ofertă bună, dar și o cerere ridicată pentru locuințele aflate în stare bună. În Centru, oferta este diversă, însă prețurile sunt mai mari. Rîșcani rămâne o variantă relativ accesibilă pentru studenți, iar Ciocana se numără printre sectoarele cu cele mai mici prețuri.

La rândul său, expertul imobiliar Victor Cernomorcenco afirmă că cel mai căutat segment de către studenți este cel al apartamentelor de până la 400 de euro pe lună. Astfel de locuințe, cu una sau două camere, sunt închiriate, de regulă, în 3–4 zile, iar cele care oferă un raport bun între preț, amplasare și condiții pot fi ocupate chiar mai repede.

Pentru a-și reduce cheltuielile, studenții aleg tot mai frecvent să împartă locuința câte 2–3 persoane. Există și situații în care aceștia continuă să achite chiria în lunile de vară, chiar dacă nu locuiesc permanent în apartament, pentru a-și păstra locuința și a evita competiția din perioada august–septembrie. Potrivit expertului, cererea sezonieră a studenților, revenirea diasporei și oferta limitată de locuințe se suprapun în această perioadă și pun presiune asupra prețurilor.

Astfel, august și începutul lunii septembrie rămân printre cele mai aglomerate perioade pe piața chiriilor din Chișinău. Pentru cei aflați în căutarea unei locuințe, viteza de reacție poate conta la fel de mult ca bugetul: apartamentele accesibile și bine amplasate dispar de pe piață în doar câteva zile.