Sidney Poitier, actorul și activistul care a dărâmat la Hollywood barierele prejudecăților în privința actorilor de culoare, a murit vineri la vârsta de 94 de ani. Moartea sa a fost confirmată de ministrul de externe din Bahamas, Fred Mitchell.

Sidney Poitier este primul actor de culoare care a obținut, în 1964, un premiu Oscar pentru cea mai bună interpretare, acordat pentru rolul său din „Lilies of the Field” (tr. în limba română: „Crinii din câmpie”, producție din 1963).

Născut în Miami, Florida, la 20 februarie 1927, a fost crescut la o fermă de pe Insula Cat din Bahamas, pe atunci colonie britanică, și a avut și cetățenia acestui stat pe care, de altfel, l-a și reprezentat ulterior ca diplomat.

A cunoscut sărăcia în copilărie și a avut acces limitat la educație, însă a ajuns unul dintre cei mai respectați actori ai generației sale. Cu numeroase succese ca actor, în special în anii 1950 și 1960, din anii 1970, Poitier a început să regizeze el însuși filme de mare succes.

Pe lângă formidabilele sale abilități actoricești și regizorale, Poitier a fost cunoscut și pentru activitatea sa în diplomație. Vorbea fluent limba rusă și a fost numit ambasador al Uniunii Bahamas în Japonia din 1997 până în 2007. Din 2002 până în 2007 a reprezentat Bahamas și la UNESCO.

Plin de farmec, el a fost o inspirație pentru actorii mai tineri și va rămâne unul dintre cei mai respectați actori din istoria cinematografiei americane. Luna trecută, s-a anunțat, de altfel, că pe Broadway se pregătește o piesă de teatru despre „cariera sa deschizătoare de drumuri”.

Un actor care scrie istorie

Apariția sa în filmul „The Defiant Ones” (Lanțul) din 1958, în care juca alături de Tony Curtis, i-a adus prima nominalizare la Oscar. Următoarea nominalizare, i-a adus premiul Oscar în 1964. De-a lungul carierei, a mai avut zece nominalizări la Globurile de Aur, două nominalizări la Premiile Primetime Emmy, șase nominalizări la BAFTA, opt nominalizări la premiile Laurel și o nominalizare la „Screen Actors Guild Awards”.

După moartea unei alte legende a cinematografiei, Kirk Douglas, în 2020, Sidney Poitier rămăsese una dintre ultimele mari vedete ale perioadei denumite „epoca de aur” din cinematografia hollywoodiană, precum și cel mai în vârstă actor deținător al premiului Oscar.

La 2 martie 2014, Poitier a apărut alături de actriţa Angelina Jolie, la cea de-a 86-a ediţie a Premiilor Academiei, pentru a prezenta premiul pentru cel mai bun regizor.

Actorul a fost un obișnuit al marelui ecran într-o perioadă de segregare rasială în SUA, apărând în 1965 în „A Patch of Blue” (Un petic de albastru), apoi în „In the Heat of the Night” (În arșița nopții), în 1967, unde l-a interpretat pe Virgil Tibbs, un ofițer de poliție de culoare care se confruntă cu rasismul în timpul unei anchete de crimă. În anul următor, a urmat de „Ghici cine vine la cină”, în care a jucat rolul unui bărbat de culoare cu o logodnică albă.

La 12 august 2009, actorul a fost decorat cu Medalia Prezidenţială a Libertăţii (cea mai înaltă distincţie civilă din Statele Unite), de către preşedintele american Barack Obama.

O viață ca în filme

Sydney Poitier s-a născut în timpul unei călătorii pe mare pe care o făceau părinţii săi dinspre insula natală, Cat Island, Bahamas, către Miami, Florida, unde mergeau să vândă produsele de la fermă.  S-a născut prematur, fără prea mari şanse de a supravieţui călătoriei. A fost înregistrat la Miami, având în vedere că în momentul naşterii sale, se apropiaseră deja de coastele Floridei. Copilăria şi-a petrecut-o pe insula îndepărtată, care nu avea electricitate şi avea o populaţie de doar 1.500 de persoane.

În primii ani de adolescenţă, părinţii l-au trimis în capitala Nassau, la nişte rude, urmând să-şi găsească de lucru acolo. Manifestând o înclinaţie către delincvenţa juvenilă, a fost trimis la Miami, unde avea să locuiască cu fratele mai mare.

La 16 ani, s-a mutat la New York. A minţit în legătură cu vârsta ca să se poată înrola într-un scurt stagiu în armată. Apoi și-a luat diverse slujbe, inclusiv spălător de vase, şi în acelaşi timp urma lecţii de actorie.

Şi-a încercat norocul pe scena teatrului, dar nu a fost bine primit de către public. A petrecut următoarele şase luni dedicându-se carierei actoriceşti şi, la cea de-a doua încercare de a urca pe scenă, a fost remarcat şi distribuit în piesa „Lysistrata” de pe Broadway, scrie Agerpres.

În 1949, a fost nevoit să aleagă între roluri principale în piese de teatru şi oferta regizorului Darryl F. Zanuck de a juca în filmul „No Way Out” (1950). A ales filmul, iar succesul de care s-a bucurat i-a adus noi oferte în domeniul cinematografiei.

Rolul care l-a consacrat a fost cel din filmul „Blackboard Jungle” (1955).

În 1992 a fost recompensat cu Premiul pentru întreaga activitate din partea Institutului American de Film, cea mai prestigioasă recompensă după Oscar, alăturându-se unei liste de premiaţi din care mai fac parte Bette Davis, Alfred Hitchcock, Fred Astaire, James Cagney şi Orson Welles. „Trebuie să-i mulţumesc unui chelner evreu bătrân care şi-a făcut timp ca să înveţe un spălător de vase de culoare să citească”, a spus Poitier în faţa publicului. „Nu pot să vă spun cum îl chema. Nu am ştiut niciodată. Dar citesc destul de bine acum”, a declarat el, autor, de altfel, a trei cărți autobiografice.

Poitier a fost căsătorit cu Juanita Hardy din 1950 până în 1965. S-a recăsătorit cu Joanna Shimkus, fostă actriţă canadiană de origine lituaniană, în 1976. Are patru copii din prima căsătorie şi doi din cea de-a doua.

Un trio formidabil

La Hollywood, Poitier a făcut și alte filme memorabile în afara celor menționate anterior: „The Bedford Incident”, „They call Me Mister Tibbs” (1970), „The Organization” (1971), „To Sir, With Love” (1967).

Ultimul film în care Sidney Poitier a jucat a fost „The Jackal”, în 1997.

Sidney Poitier a și regizat câteva filme, dintre care cel mai mare succes l-a avut comedia „Stir Crazy”. Celebrul trio: Poitier, Cosby şi Belafonte s-a reîntregit în filmul „Uptown Saturday Night”, tot în regia lui Poitier.

În 2000, a primit premiul pentru întreaga activitate din partea Asociaţiei Actorilor Americani, iar în 2002, a fost premiat cu un Oscar onorific pentru „realizările sale remarcabile în plan artistic şi în plan uman”.

Sidney Poitier, subiect de filme și cărți

Actorul a fost înnobilat de regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii în 1974.

A scris și trei cărţi autobiografice: „This Life” (1980), „The Measure of a Man: A Spiritual Autobiography” (2000) şi „Life Beyond Measure – letters to my Great-Granddaughter” (2008) şi un roman, „Montaro Caine”, editat în mai 2013.

Actorul este subiectul unei biografii „Sidney Poitier: Man, Actor, Icon” (2004), scrisă de istoricul Aram Goudsouzian. Au fost realizate şi filmele „Sidney Poitier, an Outsider in Hollywood” (documentar) şi „Sidney Poitier: One Bright Light”, inspirate din viaţa sa.

În 2016, el a fost distins cu Premiul BAFTA Fellowship pentru realizări remarcabile în timpul vieţii de film şi cu Premiul Icon din partea African-American Film Critics Association (AAFCA).