Primul val al deportărilor staliniste a început în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941. Zeci de mii de oameni din Basarabia și de la nordul Bucovinei au fost urcați în trenuri marfare și duși cu forța în Siberia și Kazahstan, majoritatea – așa-numiți „culaci”, preoți, intelectuali și membri de partid. Mulți nu au supraviețuit condițiilor dure, iar familiile lor au fost separate și tratate inuman, transmite IPN.
Ca urmare a unei înțelegeri între Hitler și Stalin, Uniunea Sovietică a anexat regiunea între Prut și Nistru. Sub presiunea Pactului Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939, România cedează Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța. Pe teritoriile ocupate, puterea sovietică începe o campanie de epurare, teroare și represiuni fără precedent. Cei considerați periculoși au fost ridicați și trimiși în lagăre de muncă forțată – GULAG, în cele mai îndepărtate regiuni din URSS.
Calvarul a început în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, la ora 02.30, momentul care a intrat în istorie ca începutul primului val de deportări staliniste din Basarabia. În primul val, au fost deportate aproape 22 de mii de persoane din 3470 de familii.
Listele deportaților erau întocmite cu numeroase abateri – scrise de mână, fără ștampile sau fără aviz oficial de la vreo instituție de stat. Au fost deportați cei mai activi reprezentanți ai populației locale – primari, ofițeri, moșieri, comercianți, polițiști, intelectuali și familiile lor.
Deplasarea cu trenul a durat până la trei săptămâni și a decurs în condiții inumane, în plină vară: fiecărui deportat îi reveneau câte 200 de grame de apă pe zi și doar peşte sărat de mâncare. La fiecare oprire a trenului, în câmp erau aruncate cadavre, care, fie erau îngropate sumar, fie erau lăsate drept hrană pentru animale. Cei care ajungeau la destinație erau repartizați să muncească în întreprinderile industriei silvice, în sovhozuri și în cooperative meșteșugărești.
O țintă predilectă a deportărilor o reprezentau cei care s-au refugiat în Basarabia și care au venit din alte regiuni ale URSS, ferindu-se de puterea sovietică. Capii familiilor erau trimiși în GULAG, căruia extrem de puțini au supraviețuit. Familiile le-au fost deportate în Siberia ori în stepele din nordul Kazahstanului. De altfel, unul din scopurile deportărilor a fost să populeze teritoriul Siberiei.
Deportările au provocat destrămarea comunităților, sărăcirea satelor și instaurarea unei stări de frică și neîncredere, ceea ce a afectat profund structura socială și identitară a regiunii. Mulți ani la rând, nimeni nu avea voie să vorbească despre tot ce s-a întâmplat.
După deportările din iunie 1941, au urmat încă două valuri de deportări în masă din Moldova.
Cel din 5-6 iulie 1949 a fost calificat drept o ofensivă economică, deoarece oamenii trimiși în Siberia erau mai mult sau mai puțin înstăriți. Valul spiritual-ideologic a fost al treilea, pe 31 martie-1 aprilie 1951.
Deși datele sovietice arătau că, în perioada 1941-1951, au fost deportate aproape 70 de mii de persoane, numărul lor a fost cu mult mai mare, afirmă istoricii din Republica Moldova.
Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!
Timp de două luni, Agenția IPN va prezenta evenimentele care au scris istoria contemporană a Republicii Moldova. Deveniți parte a campaniei și împărtășiți materialele IPN „Evenimente care scriu istorie” cu prietenii, colegii și rudele.
Evenimente care scriu istorie – Campanie a Agenției de presă IPN
