Plafonarea prețului la petrolul importat de Occident din Rusia ar putea să aibă un efect catastrofal asupra finanțelor lui Vladimir Putin și să forțeze statul paria să adopte măsuri de austeritate foarte dure începând de anul acesta, scrie Fortune.

Prețul barilului de petrol „Ural” importat din Rusia a scăzut constant odată cu introducerea plafonării prețului de pe 5 decembrie. La acest nivel, producția poate continua, dar la un nivel mult mai apropiat de costurile de extracție, ceea ce va reduce mult profiturile Moscovei.

„Prețul țițeiului Ural este foarte scăzut față de [țițeiul] Brent de la începutul plafonării G7”, a scris Robin Brooks, economist șef al grupului de lobby IIF. „Asta e bine, pentru că Putin primește mai puțini bani lichizi cu care să poarte acest război”.

Anul trecut, prețul mediu pentru țițeiul din Rusia era de 76,09 dolari pe baril, potrivit ministrului rus de finanțe.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Prețul s-a prăbușit în decembrie, însă. În prima lună de la introducerea măsurii, prețul a scăzut la doar 50,47 de dolari pe baril – cu aproape o treime mai mic decât în aceeași perioadă a anului precedent.

Rusia a ajuns să vândă țiței la un preț mai scăzut decât costul de producție

Situația este încă și mai rea pentru Moscova: țițeiul Ural s-a tranzacționat la 38 de dolari pe baril – sub pragul de 40 de dolari despre care mulți experți spun că ar fi costul de producție pentru Rusia.

„Ministerul Finanțelor a confirmat că totul despre prețul [țițeiului] Ural nu este doar rău, ci foarte rău. 40 de dolari pe baril poate fi o adevărată catastrofă pentru buget și economie. Dacă devine clar că 45-50 de dolari este noul normal”, a spus și economistul băncii Cetrocredit, Evgheni Suvorov, pentru Moscow Times.

Una dintre dilemele întâmpinate de Europa era cum să elimine dependența de importurile rusești care finanțează efortul de război al lui Putin într-un moment în care invazia a dus la creșterea prețurilor la energie la nivel mondial și a umplut cuferele Kremlinului.

Un embargo impus în practică de Uniunea Europeană nu a ajutat, întrucât țițeiul rusesc a fost în continuare importat de Europa cu ajutorul navelor din țări neutre – sau chiar din state membre UE, precum Grecia – care pot să își amestece în secret marfa obișnuită cu milioanele de barili de petrol rusesc cumpărat la un preț dezavantajos din cauza războiului.

Plafonarea prețului la petrolul din Rusia va fi foarte greu de evitat

În timp ce Europa și-a privat economia de o sursă importantă de energie, Rusia și-a umplut buzunarele datorită prețurilor ridicate, iar mulți critici au spus că sancțiunile economice s-au întors împotriva țărilor occidentale. Introducerea plafonării prețului petrolului de către SUA, Canada, Franța, Germania, Italia, Japonia, Marea Britanie – cunoscute sub numele de națiunile G7 – și Australia a fost gândită pentru a elimina consecințele negative ale sancțiunilor impuse Rusiei.

Moscova poate acum să exporte petrol pe mare în mod legal folosind petroliere operate sau finanțate de companiile alianței occidentale cu condiția ca acestea să plătească cel mult 60 de dolari pe baril. Măsura este extrem de greu de evitat întrucât cei mai importanți asiguratori din industria transportului maritim își au sediul în statele G7 și Europa.

O nouă plafonare a prețurilor care intră în vigoare în februarie va pune și mai mare presiune pe finanțele Moscovei

O altă plafonare a prețurilor, care se va aplica pentru toate produsele obținute din petrol rafinat, va intra în vigoare din 5 februarie, la aproape un an după ce Putin a ordonat invazia Ucrainei. Politica fiscală va întâmpina multe probleme, a avertizat Natalia Orlova, economistul șef al Alfa Bank din Rusia, potrivit Moscow Times.

Cu toate acestea, nu toți experții sunt de acord că plafonarea prețului este principalul factor care a provocat reducerea bruscă a prețului țițeiului Ural. Janis Kluge de la Institutul German pentru Afaceri Internaționale și de Securitate a spus că embargoul UE împotriva petrolului rusesc va face ca Rusiei să îi fie tot mai greu să găsească alternative mai bune pentru produsele ei destinate exportului.

„Redirecționarea primului milion de barili de petrol pe zi în afara UE a fost realizabilă. Dar redirecționarea celui de-al doilea milion de barili pe zi va fi mult mai dificilă”, a scris Kluge.