Un raport NATO provoacă îngrijorare în rândul Alianţei, deoarece susţine că racheta Burevestnik, cunoscută ca „Petrel” sau „Cernobîlul Zburător” şi denumită „Skyfall” de NATO, a fost finalizată. Superarma are o rază de acțiune de până la 5.500 de kilometri şi poate fi echipată cu diferite focoase, inclusiv nucleare. Se spune că racheta poate rămâne în aer ore întregi, poate evita sistemele de apărare și poate reprezenta o amenințare potențial serioasă, scrie antena3.ro.
Un Burevestnik complet operațional ar fi o problemă majoră pentru Europa. Dacă Rusia implementează într-adevăr sistemul, NATO s-ar confrunta cu un risc nou și foarte greu de controlat.
Conform unui document clasificat al NATO. superarma este considerată deosebit de îngrijorătoare. Documentul se referă la o rachetă de croazieră cu propulsie nucleară, „Burevestnik” („Petrel”), cunoscută de NATO sub numele de SSC-X-9 Skyfall.
Documentul NATO avertizează că racheta poate atinge viteze de peste 900 de kilometri pe oră. Este foarte manevrabilă, are o rază lungă de acțiune și poate fi lansată de pe platforme mobile. Acest lucru i-ar permite să urmeze rute lungi, indirecte, și să evite apărarea aeriană a NATO.
Ce poate face „Sturmvogelul”
Caracteristica remarcabilă a rachetei Burevestnik este reactorul său nuclear. Spre deosebire de rachetele de croazieră convenționale (care sunt alimentate cu parafină, combustibili sintetici sau solizi și au o rază de acțiune limitată), acest sistem de propulsie utilizează energie nucleară, ceea ce, teoretic, conferă rachetei o rază de acțiune aproape nelimitată.
Aceasta înseamnă că Burevestnik poate parcurge zeci de mii de kilometri fără realimentare, poate rămâne în aer perioade lungi de timp, își poate schimba cursul și poate ataca ținte din orice direcție. Poate evita sistemele de rachete, chiar și deasupra regiunilor sudice și polare, unde supravegherea este minimă.
Experții NATO analizează, de asemenea, o nouă rachetă mobilă cu rază medie de acțiune din Rusia, SS-X-28 Oreşnik. Aceasta a fost testată pentru prima dată în Ucraina în noiembrie 2024, dar se cunosc puține detalii tehnice. Experții occidentali sunt îngrijorați în special de raza de acțiune de până la 5.500 de kilometri și de posibilitatea de a echipa focoasa cu diverse muniții, inclusiv nucleare.
Conform documentului NATO, submarinele Poseidon reprezintă, de asemenea, o problemă și se așteaptă să fie operaționale până în 2030. Se spune că au o rază de acțiune enormă și că au fost probabil proiectate pentru a „distruge baze navale, porturi și orașe de coastă din Pacific, de pe coasta de est a SUA, precum și din Marea Britanie și Franța”.
De asemenea, acestea sunt „dificil de detectat și atacat atunci când operează în ape adânci”. NATO nu dispune în prezent de „torpile antisubmarine cu viteza și raza de acțiune necesare” pentru a combate eficient submarinele Poseidon.
Documentul arată clar că NATO are deficite, în special în ceea ce privește capacitățile sale pe termen mediu și lung, mai ales în ceea ce privește armele nucleare.
