Nivelul de singurătate a crescut în timpul pandemiei, dar, de când restricțiile s-au redus, oamenii nu s-au grăbit să iasă la întâlniri. Iată ce se întâmplă cu relațiile în timpul pandemiei.

Cercetătorii au concluzionat că oamenii se simt indiferenți sau ambivalenți în legătură cu întâlnirile și sunt nesiguri dacă vor să se întâlnească serios sau ocazional.

Inițial, s-ar părea că singurătatea trăită în timpul pandemiei ar putea motiva oamenii să înceapă din nou să iasă la date-uri când restricțiile au fost ridicate. Cu toate acestea, singurătatea are ca rezultat, de asemenea, rate crescute de depresie, provocând un sentiment de anxietate pentru participarea și implicarea în situații sociale viitoare, cum ar fi întâlnirile.

Prin urmare, gradul în care oamenii ezită poate fi explicat de consecințele izolarii și singurătății. Această problemă a fost explorată într-un studiu, care a analizat măsura în care simptomele depresiei și anxietății sociale influențează utilizarea întâlnirilor online.

În general, studiul a constatat că bărbații cu niveluri mai ridicate de anxietate socială și depresie au fost mai puțin probabil să contacteze femeile cu care au făcut match online, decât bărbații cu niveluri mai scăzute de anxietate și depresie.

Pe lângă singurătate, amenințarea virusului în timpul pandemiei a determinat oamenii să evite contactul cu cei care prezentau riscul de a-i infecta. Într-o perioadă de potențială infecție, oamenii tind să se apropie de ceilalți doar atunci când sunt siguri că nu vor fi infectați.

Indiferent de acest lucru, totuși, oamenii sunt ființe sociale și trebuie să faciliteze și să mențină relații intime cu ceilalți, inclusiv pentru a produce urmași.

Relațiile în timpul pandemiei, mai complicate ca niciodată

Într-un studiu care a încercat să investigheze această motivație competitivă de a forma relații intime, dar de a evita infecția de la boală, s-a constatat că persoanele cu preocupări mai mari cu privire la boală erau mai puțin probabil să caute sau să întâlnească persoane pe care nu le cunoșteau deja. Mai surprinzător, însă, a fost faptul că acest comportament de evitare s-a extins chiar și la contactul video și interacțiunile sociale online.

Cei care au o vulnerabilitate mai mare percepută la boală ar putea fi mai puțin probabil să riște să întâlnească noi potențiali parteneri prin întâlniri online, ceea ce explică, de asemenea, practica actuală de a ezita. În schimb, cei care nu sunt deranjați de riscul de infecție și care au o vulnerabilitate percepută mai mică la boală pot continua să se întâlnească.

Ezitarea cu privire la întâlniri poate fi explicată și prin faptul că oamenii nu folosesc doar site-urile online pentru a găsi parteneri romantici. Cercetările au identificat că mulți folosesc aplicația de dating Tinder pentru sex ocazional, ușurința de comunicare, validare și. În plus, aproximativ 18% dintre oameni au raportat o aventură de o noapte ca rezultat al unui match pe Tinder, ceea ce sugerează cu tărie că aplicația nu este folosită doar pentru a găsi întâlniri durabile pe termen lung.

În așteptarea lockdown-urilor, mulți oameni au raportat că s-au implicat în relații pe repede-înainte, care practic implică o cale rapidă pentru a trăi împreună. Rezultatul este că probabil mai puțini oameni au rămas pe piața de matrimoniale.

În mod similar, în această iarnă oamenii vorbesc și despre „cuffing”, care este definit ca atașarea sau contactul fizic cu cineva doar pentru lunile reci de iarnă.

O posibilă explicație pentru aceasta este nivelul crescut de testosteron la bărbați în lunile de iarnă, ceea ce îi face să caute compania unor partenere sexuale puțin mai permanente.

Întâlnirile în acest moment ar putea fi complicate și de chestiuni precum acordul privind distanțarea socială și purtarea măștilor sau chiar vaccine. Toate acestea se combină pentru a face întâlnirile mai complexe și cu mai mult ffort depus decât înainte și-i pot descuraja pe unii oameni să caute pe cineva nou.

#pandemie #parteneri #relatii

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.