Republica Moldova a recunoscut că autoritățile au eșuat în investigarea unei acuzații de viol, într-un caz ajuns la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). În urma unui acord de soluționare amiabilă, victima va primi 8 100 de euro pentru prejudiciul material și moral.

Cazul E.B. contra Republicii Moldova este primul dosar privind violența sexuală în care Republica Moldova recunoaște, în cadrul unei proceduri la CEDO, eșecul unei anchete privind o acuzație de viol, anunță Centrul Internațional „La Strada Moldova”.

Femeia a depus plângere, însă Procuratura a refuzat de două ori să înceapă urmărirea penală. Ambele decizii au fost anulate de judecătorul de instrucție, iar ancheta a început abia după 15 luni de la faptele reclamate.

Nici după pornirea urmăririi penale lucrurile nu au mers mai bine. Dosarul a fost încetat de șapte ori, iar de fiecare dată soluția a fost anulată de judecătorul de instrucție.

Femeia a continuat să ceară investigarea cazului și a ajuns, cu sprijinul echipei „La Strada”, la CEDO. Ea a invocat faptul că autoritățile nu au desfășurat o anchetă promptă și efectivă în urma acuzației de viol.

După comunicarea cauzei către Guvernul Republicii Moldova, CEDO a pus în discuție modul în care a fost investigat cazul și respectarea obligațiilor asumate de stat prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

La 27 august 2026, cauza a fost radiată de pe rol după ce părțile au ajuns la un acord de soluționare amiabilă. Republica Moldova a recunoscut eșecul în apărarea drepturilor femeii și s-a obligat să-i achite 8 100 de euro.

Potrivit „La Strada”, cazul arată cât de dificil poate deveni drumul către justiție pentru o victimă a violenței sexuale atunci când ancheta întârzie sau este închisă în mod repetat.

Organizația mai subliniază importanța sprijinului oferit victimelor și a unei intervenții rapide și eficiente din partea autorităților.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#CEDO #prejudiciu #Republica Moldova #viol

Halfeti este un oraș din Turcia cunoscut pentru trandafirii săi „negri”, cultivați pe malurile Eufratului. Soiul, numit „Karagül”, înflorește cu adevărat negru doar aici, potrivit legendei locale.

Explicația științifică e mai puțin misterioasă: experții spun că florile nu sunt negre în sensul strict, ci au o nuanță de roșu extrem de închis.

„Nu cred că vreo floare așa-zisă neagră este cu adevărat neagră”, spune Michael Marriott, expert internațional în trandafiri. El explică faptul că nuanțele de purpuriu sau roșu foarte închis pot părea negre, mai ales cât timp bobocul e încă închis, iar soarele intens accentuează culoarea.

Guy Barter, horticultor-șef al Royal Horticultural Society din Marea Britanie, e de acord: „Trandafirii negri sunt mai degrabă de un maro foarte închis sau roșu foarte, foarte închis.”

Localnicii au transformat floarea într-un brand al orașului: înghețată, săpunuri și ceaiuri cu trandafir negru. Parfumeria britanică Penhaligon’s și-a numit chiar unul dintre parfumuri „Halfeti”.

Potrivit unei legende locale, o tânără pe nume Vartuhi s-a îndrăgostit de un tânăr orfan, Firat, dar dragostea le-a fost interzisă. Disperați, cei doi s-au aruncat împreună în Eufrat. Din acea zi, spune legenda, trandafirii din Halfeti au început să înflorească negru, în loc de roșu.

Dar orașul nu e cunoscut doar pentru flori. O parte din vechiul Halfeti se află astăzi la câțiva metri sub suprafața apei. Casele de piatră, magazinele și o parte dintr-o moschee veche de aproape două secole au fost înghițite de apă, după construcția barajului Birecik, în anul 2000. Peste 6.000 de localnici au fost nevoiți să se mute, iar aproximativ 40% din localitate a fost acoperită de apă.

„Nu poți aduce cultura înapoi; cultura rămâne sub apă”, declară Erhan Yildirim, cercetător local și ghid, pentru CNN.

Astăzi, vizitatorii vin în Halfeti pentru a vedea rămășițele vechiului oraș, cu barca, cu skijetul sau cu flyboardul, și pentru a admira trandafirii care au făcut orașul celebru în toată lumea.