Alexei Reznikov a declarat că a rămas ministrul Apărării al Ucrainei la rugămintea președintelui Vladimir Zelenski. La începutul lunii februarie, șeful fracțiunii „Sluga Poporului” a anunțat transferul lui Reznikov într-o altă funcție, decizia fiind luată pe fundalul unui scandal de corupție în Ministerul Apărării. Deocamdată, însă, Alexei Reznikov încă este ministru al Apărării. Mai mult, se află că însuși Zelenski i-a cerut să rămână în funcție.

Șeful Ministerului ucrainean al Apărării, Alexei Reznikov, a dezvăluit, într-un interviu acordat agenției de știri Reuters, că a rămas în funcție la rugămintea președintelui Vladimir Zelenski.

„Da, aceasta este decizia președintelui meu”, citează agenția răspunsul lui Reznikov la întrebarea respectivă.

El a adăugat că Zelenski a discutat cu el și despre posibila sa numire ca șef al echipei juridice care ar trebui să lucreze la tragerea la răspundere a Rusiei.

Amintim că faptul că ministrul Apărării al Ucrainei, Alexei Reznikov, își va părăsi postul în curând a fost anunțat în seara zilei de 5 februarie de șeful fracțiunii partidului prezidențial „Sluga poporului” din Rada Supremă, David Arakhamia.

„Alexei Reznikov este transferat în cadrul guvernului la postul de ministru al industriilor strategice pentru a consolida cooperarea militaro-industrială”, a scris Arakhamia la acea vreme, spunând că generalul-maior Kirill Budanov, șeful Direcției principale de informații (GUR), îl va înlocui.

În aceeași zi, Alexei Reznikov a susținut o conferință de presă pentru jurnaliștii ucraineni și străini, la care a răspuns la o întrebare despre demisia propusă: o astfel de decizie, a spus el, poate fi luată doar de o singură persoană – președintele Ucrainei.

„Și atunci voi face ceea ce am convenit. Experiența mea îmi va permite nu numai să asigur armata, ci și să pedepsesc conducerea militaro-politică de vârf a Federației Ruse”, a adăugat ministrul.

Scandalul de corupție

Discuțiile despre posibila demisie a lui Reznikov au început pe fundalul unui scandal legat de achiziționarea de produse pentru armata ucraineană la prețuri umflate. Pe 21 ianuarie, Zerkalo Nedeli a publicat copii ale acordurilor privind alimentația pentru unitățile militare din șase regiuni ale Ucrainei. Potrivit concluziei jurnaliștilor, Ministerul Apărării a fost de acord cu achiziționarea de produse la prețuri de două până la trei ori mai mari decât în comerțul cu amănuntul din Kiev.

Departamentul militar a răspuns spunând că mass-media difuzează informații „cu semne de manipulare deliberată și înșelătoare” și a spus că departamentul pregătește materiale pentru Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) pentru a investiga cazurile de „diseminare de informații în mod deliberat false care dăunează interese de apărare într-o perioadă specială. Reznikov însuși a recunoscut greșelile în contractul publicat, dar a numit ancheta „un atac informațional sub un pretext exagerat”.

Oricum ar fi, scandalul a costat funcția adjunctului său Veaceslav Șapovalov, care era responsabil de logistică: pe 24 ianuarie a demisionat „pentru a nu reprezenta o amenințare pentru sprijinul stabil” al Forțelor Armate ale Ucrainei. Departamentul a calificat petiția lui Shapovalov „un act demn în tradițiile politicii europene și democratice, o demonstrație că interesele apărării sunt mai mari decât orice birou sau scaun”.

De ce Reznikov, totuși, rămâne ministru?

Deja din dimineața zilei de 6 februarie, s-a știut că Reznikov va rămâne în fruntea Ministerului Apărării pentru mai mult timp.

„Schimbările de personal în domeniul apărării nu vor avea loc în această săptămână”, a spus același David Arakhamia.

Și aici presa și-a amintit de legea privind numirea unui civil în postul de ministru al apărării. Vorbim despre faptul că legea ucraineană privind securitatea națională conține o prevedere, conform căreia, președintele numește șeful departamentului exclusiv dintre civili. Potrivit Constituției țării vecine, președintele propune candidatura ministrului apărării, iar pentru numirea sau demiterea acestuia este necesară majoritatea voturilor în Parlament.

În această situație, este necesar „fie să se scoată distincțiile de pe umăr [umărul lui Kirill Budanov], fie să se schimbe legea, dar nu este clar cum se fie schimbată legea, pentru că controlul civil este o cerință a NATO”, scria presa cu referire la deputați anonimi.

Un alt motiv, potrivit presei ucrainene, a fost întâlnirea Ramstein din 14 februarie. Presa ucraineană considera că, după această întâlnire, aliații occidentali ar putea decide să transfere avioane de luptă F-16 și sisteme de rachete cu rază lungă la Kiev. Și conducerea ucraineană considera că „ar fi bine dacă Reznikov ar fi acolo”.

#Alexei Reznikov #Ministerul Apararii #scandal #Ucraina #Vladimir Zelenski

La Chișinău există un punct de reper pe care aproape toată lumea îl cunoaște: „Ne vedem la Ștefan”.

Monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt, amplasat la intrarea în Grădina Publică ce îi poartă numele, a devenit în timp nu doar un simbol al capitalei, ci și unul dintre cele mai recunoscute locuri ale orașului.

Statuia a fost realizată în perioada 1925-1928 de sculptorul Alexandru Plămădeală. Ideea ridicării monumentului a apărut în 1923, când artistului i s-a propus să elaboreze proiectul pornind de la un portret-miniatură al domnitorului, datat cu anul 1475. Tot lui Plămădeală i-a revenit și alegerea locului unde urma să fie instalat monumentul.

Statuia a fost turnată la București, în 1927, din bronz obținut prin topirea a șase tunuri otomane capturate în timpul războiului ruso-turc din anii 1877-1878. Monumentul a fost inaugurat la 29 aprilie 1928, la 10 ani de la Unirea Basarabiei cu România. Statuia are 5,20 metri înălțime și este așezată pe un soclu de 6 metri din piatră de Cosăuți. Înălțimea totală a ansamblului ajunge la 11,20 metri. Pe fațada principală a soclului a fost dăltuită inscripția: „Ștefan cel Mare – Domnitor al Moldovei. 1457–1504”.

Monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt a avut însă o soartă la fel de zbuciumată ca istoria acestui teritoriu. În iunie 1940, după ultimatumul sovietic dat României, statuia a fost evacuată la Vaslui pentru a fi salvată, în timp ce soclul rămas la Chișinău a fost demolat. În august 1942, monumentul a fost readus în capitală și instalat în fața Arcului de Triumf. În 1944, odată cu apropierea din nou a frontului, statuia a fost evacuată pentru a doua oară în România, de această dată la Craiova.

În 1945, monumentul a revenit din nou la Chișinău, după ce sculptorița Claudia Cobizeva, discipolă a lui Alexandru Plămădeală, l-a identificat într-un parc din Craiova și a semnalat autorităților existența lui. Totuși, statuia nu a mai fost amplasată în locul ales inițial, ci în adâncul grădinii publice, iar unele însemne au fost modificate.

În perioada sovietică, monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt a fost delăsat, în timp ce în centrul Chișinăului a fost instalat monumentul lui Vladimir Lenin.

Abia la sfârșitul anilor ’80 monumentul a revenit în prim-planul vieții publice. Restaurat și readus pe locul său istoric, cu inscripțiile originale refăcute, acesta a fost dezvelit din nou la 31 august 1990, atunci când s-a marcat un an de la proclamarea Limbii Române ca limbă de stat.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Astăzi, monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt este unul dintre cele mai importante simboluri ale Chișinăului. Aici sunt depuse flori la evenimentele oficiale, aici încep marșuri și manifestații, iar pentru mulți locuitori ai capitalei locul rămâne simplu de recunoscut: „Ne vedem la Ștefan”.

#Chisinau #monument #Stefan Cel Mare