Forțele Armate ale Ucrainei au pierdut 13.000 de oameni de la începutul războiului, a informat Euractiv, citând un memorandum intern al UE. Astfel, din 24 februarie 2022, pierderile Kievului s-au ridicat, pe lângă 13 mii de morți, și la 35 de mii de răniți. Documentul cu asemenea date se bazează pe informații din Ucraina, rapoarte din presă și scurgeri de informații.

Documentul mai precizează că, conform estimărilor SUA, pierderile Ucrainei s-au ridicat la 17,5 mii de morți. În total, de la 124.000 la 131.000 de soldați ucraineni au devenit invalizi, au murit sau au dispărut în timpul ostilităților, potrivit Washingtonului.

Ultima dată când Ucraina a dezvăluit numărul de victime în rândul armatei sale a fost în decembrie 2022. Apoi, consilierul șefului biroului prezidențial, Mihail Podoleak, a spus că Forțele Armate ale Ucrainei au pierdut de la 10.000 la 13.000 de morți în nouă luni de ostilități.

Cu o lună mai devreme, în noiembrie 2022, șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat că 100.000 de soldați ucraineni au murit de la începutul războiului. Ulterior, acest fragment a fost eliminat din mesajul ei video. Comisia Europeană a explicat că această estimare a fost luată „din surse externe” și „ar fi trebuit să se refere la pierderi, adică atât la uciși, cât și la răniți, și trebuia să arate cruzimea Rusiei”.

Ministerul rus al Apărării, la rândul său, în septembrie 2022 a estimat pierderile armatei ucrainene la peste 100 de mii – 61,2 mii de morți și 49,3 mii de răniți. În noiembrie, pierderile forțelor armate ale Ucrainei s-au ridicat la peste 8 mii de militari, în ianuarie anul trecut – peste 6,5 mii, în februarie – peste 11 mii, în aprilie – 15 mii de oameni, a declarat ministrul rus, Serghei Şoigu.

Pierderile Rusiei au fost dezvăluite ultima dată de Ministerul Apărării al acestei țări în septembrie. Era vorba de 5937 de persoane.

#pierderi #razboi #Rusia #Ucraina #UE

În timp ce ascultam unele dintre discursurile liderilor mondiali, în special pe cele ale reprezentanților statelor occidentale, rostite săptămâna trecută în cadrul Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, nu am putut să nu mă întreb dacă unii dintre ei nu s-au îndepărtat profund de realitatea de pe teren atunci când au vorbit despre Orientul Mijlociu.

Unul dintre ei a afirmat chiar, fără echivoc, că organizația teroristă Hamas nu este activă în Iudeea și Samaria.

Nimic nu ar putea fi mai departe de realitate. Există numeroase dovezi documentate privind activitatea Hamas în această zonă, inclusiv planificarea și comiterea unor atacuri teroriste împotriva israelienilor.

Cu doar câteva săptămâni în urmă, Forțele de Apărare ale Israelului (IDF) au destructurat o celulă teroristă Hamas din localitatea Beita, în apropiere de Nablus, care comisese mai multe atacuri împotriva cetățenilor israelieni. Au fost confiscate arme și explozibili. Iar săptămâna trecută, în ajunul Yom Kippur – cea mai sfântă zi din calendarul evreiesc –, un terorist Hamas a ucis un cetățean franco-israelian în fața fiului său.

În acest context, mai mulți lideri și-au reiterat, în discursurile lor, sprijinul pentru crearea imediată a unui stat palestinian, de parcă 7 octombrie 2023 nu s-ar fi întâmplat niciodată. Ca și cum acea zi îngrozitoare din istoria Israelului – cel mai cumplit eveniment pentru poporul evreu de la Holocaust încoace – ar fi fost doar o întrerupere nefericită a procesului politic din Orientul Mijlociu.

Serios? Putem continua cu adevărat să discutăm despre viitorul regiunii ca și cum 7 octombrie nu ar fi schimbat nimic?

Atacul din 7 octombrie a spulberat definitiv o premisă fundamentală care a ghidat o mare parte din abordarea occidentală față de conflictul israeliano-palestinian: convingerea că doar concesiile teritoriale vor contribui la instaurarea păcii.

Israelul a făcut deja acest experiment în Gaza, în 2005. S-a retras complet, și-a desființat comunitățile și și-a evacuat populația civilă. Toate acestea, în speranța că Gaza va deveni fundamentul unui viitor pașnic și prosper. Unii chiar o vedeau drept un posibil „Singapore al Orientului Mijlociu”.

În schimb, Hamas a preluat violent controlul asupra Fâșiei Gaza. A urmat o succesiune de atacuri teroriste, care a culminat cu masacrul din 7 octombrie.

Pentru acei lideri mondiali, crearea unui stat palestinian în Iudeea și Samaria poate părea puțin mai mult decât trasarea unei linii pe hartă.

Pentru Israel însă, implicațiile asupra securității sunt majore, existențiale.

Iudeea și Samaria, parte a străvechii noastre patrii biblice, domină geografic cele mai populate zone ale Israelului. Pentru Israel, o asemenea entitate ar reprezenta o amenințare existențială: ar însemna ca forțe ostile să se afle pe poziții dominante deasupra centrului statului și a principalelor sale zone populate.

Ar accepta vreun alt stat să se pună într-o situație atât de precară?

Și ar putea acei lideri care susțin dreptul Israelului de a se apăra să garanteze că acesta nu va fi atacat? Mai mult, dacă Israelul ar fi atacat din nou de pe un teritoriu asupra căruia ar fi renunțat la controlul de securitate, ar fi aceleași state pregătite să-și trimită propriii militari într-o zonă de conflict?

Răspunsul este un „nu” categoric.

Ne-am fi putut aștepta ca mai mulți dintre acești lideri să recunoască faptul că Israelul nu se apără doar pe sine, în mod izolat. Israelul se confruntă cu organizații islamiste radicale ale căror ideologie și metode amenință nu doar Israelul, ci societățile democratice din întreaga lume.

Israelul este singura democrație din regiune și face parte din lumea occidentală. Nu putem decât să sperăm că acești lideri vor lua în serios lecțiile zilei de 7 octombrie și vor înțelege că orice posibilă soluție politică trebuie să pornească de la un principiu fundamental: securitatea Israelului nu poate fi tratată ca un aspect secundar.

Sursa: IPN