Nistrul nu este doar apa care curge la hotarul țării. Este fluviul care a crescut sate, a unit generații și a păstrat în undele sale istoria acestui pământ. Din el beau apă milioane de oameni, dar pentru cei care trăiesc pe malurile sale, Nistrul este mai mult decât o resursă – este parte din familie, din copilărie și din sufletul Moldovei.
La Mălăiești, raionul Criuleni, Nistrul este măsurat nu doar în metri cubi de apă, ci și în amintiri. Alexei Cricovan a crescut lângă Nistru. Ajuns la 62 de ani, bărbatul își amintește că râul pe care îl vede astăzi nu mai seamănă cu cel din copilăria sa, când malurile păreau infinite.
”Nistrul era cu mult mai adăugat, cu mult mai multă apă, acum e scăzut, nu știm din ce cauză. Pe timpul sovietic, la noi, la Mălăiești, dacă erau uzine de produs din beton, aici la Vadul Lui Vodă, scoteau nisip din râul Nistru. Apa era cu vreo doi metri mai sus”, a declarat Alexei Cricovan.
Aceeași nostalgie se aude și în vocile altor localnici. Oameni care au pescuit aici, au muncit pe lângă râu și au văzut, an după an, cum se schimbă fluviul:
”Scădea și înainte, dar nu așa de tare, și pește era. De vreo doi, trei ani el scade și scade și nu adaugă, înainte măcar adăugau, dar acum nu. Clar că este important și pentru Chișinău pentru că ei iau apă din Nistru”.
”În tinerețe veneați aici? Da, veneam, se întâmpla că uneori plaja nu era deloc, era tot cu apă, acum, așa se schimbă…”
Poate tocmai de aceea, de-a lungul secolelor, oamenii au învățat să privească Nistrul ca pe o ființă vie. L-au cântat în doine, l-au plâns în cântece și i-au dat un loc aparte în poveștile neamului. În satele de pe malurile sale s-au păstrat legende despre fluviui, iar una dintre cele mai cunoscute este despre Știma Nistrului, protectoarea apelor și a pescarilor.
Ludmila Moisei, doctor în istorie, etnolog, UPS ”Ion Creangă”: Este de fapt o divinitate antropomorfă care este asemănătoare cu sirenă, în chip de femeie cu părul verde, așa și este reflectată în culegerea de folclor de lirica culeasă din satele de pe malul Nistrului. Este ca o femeie frumoasă, cu părul lung, care se spune că locuiește în adâncuri, veghează apele, veghează flora, veghează fauna, gestionează resursele de pește, ocrotește pescarii, dar și îi pedepsește pe cei care sunt lacomi”
Pentru mulți moldoveni, Nistrul nu este doar o apă. Este un simbol al identității și al continuității. Este fluviul care apare în poeziile lui Eminescu, în cântecele lui Mihai Ciobanu și în versurile lui Dumitru Matcovschi.
Dar dincolo de poezie și legendă, Nistrul este și sursa principală de apă a Republicii Moldova. Iar astăzi, fluviul se confruntă cu provocări care îi pun la încercare echilibrul.
În primăvara anului 2026, o undă de poluare provocată în urma unui atac al Rusiei asupra infrastructurii energetice din Ucraina a ajuns pe cursul Nistrului și a declanșat una dintre cele mai grave crize de mediu din ultimele decenii. Zeci de salvatori, ecologiști și oameni de știință au muncit cot la cot pentru a salva fluviul. Între timp, mai multe localități din țară au rămas deconectate de la apa potabilă. Criza a fost depășită, dar lucrările continuă și azi.
Gheorghe Hajder, ministrul Mediului: ”Suntem încă prezenți pe râul Nistru, pentru că există unele urme ale poluării care încă sunt vizibile pe urmele apei, de aceea, noi vom fi prezenți atâta timp cât va fi necesar. În aceste momente avem alte filtre de captare a urmelor de petrol, care sunt amplasate și sunt monitorizate și schimbate. Vom continua să facem acest lucru împreună cu alte măsuri necesare.”
Autoritățile susțin că în ciuda catastrofei ecologice, biodiversitatea a rezistat, iar măsurile de monitorizare continuă.
Însă oamenii de știință avertizează că problemele fluviului nu au început ieri. Ele s-au acumulat în timp, iar capacitatea Nistrului de a se curăța singur este pusă tot mai des la încercare.
Elena Zubcov, cercetătoare, profesor, doctor habilitat în științe biologice: ”Bineînțeles că apele reziduale poluează orice râu, orice baltă, orice râuleț micuț. Dar în fiecare ecosistem acvatic, mai ales în fluviul Nistru, întotdeauna nivelul de autocurățire sau autoepurare, cum e mai științific, era mult mai presus decât poluarea secundară MUSCA Adică, în cazul ăsta, acum, ceea ce aveam în Nistru, eu câțiva ani urmă am spus că dacă debitul apei, volumul apei și viteza apei nu se va schimba și va fi așa cum se folosește, după ce s-a construit stația de acumulare și de pompare, noi, în loc de Nistru, o să avem un pârâu în care se aruncă toate apele reziduale.”
Cercetătorii atrag atenția că protejarea fluviului începe în fiecare casă și în fiecare localitate de pe malurile sale.
Nistrul a văzut războaie, a adăpostit refugiați, a inspirat poeți și a hrănit generații întregi. Astăzi, el are nevoie de aceeași grijă pe care oamenii au primit-o de la el timp de secole. Pentru că Nistrul nu este doar un fluviu. Este o parte din identitatea Republicii Moldova. Iar viitorul lui înseamnă, într-o mare măsură, și viitorul nostru. În fiecare an, în ultima duminică a lunii mai, Republica Moldova marchează Ziua Nistrului.
