Secția de terapie intensivă a Spitalului Clinic al Ministerului Sănătății de pe strada Gheorghe Cașu din capitală, renovată cu 26 de milioane de lei, a fost nefuncțională timp de un an și jumătate de la darea ei în exploatare, în februarie 2024.

Într-o declarație acordată reporterului Realitatea.md, ministrul Sănătății, Alexandru Gasnaș, a precizat că, în următoarele două-trei săptămâni, secția va începe să funcționeze, însă cu altă misiune decât cea inițial prevăzută.

„Aceasta este ultima secție care a fost dată în exploatare, dar nu a fost utilizată. (…) Terapia intensivă care a fost făcută aici în secție, în două sau trei săptămâni va funcționa, doar că va avea alte misiune decât a fost inițial prevăzută în cadrul acestei instituții. Pentru că această instituție avea mai multe servicii, inclusiv și servicii chirurgicale, și trebuiau să fie terapie intensivă, pentru că se făceau și anestezii”, a spus Gasnaș, în cadrul unei vizite la instituție, joi, 13 august.

Ministrul a explicat că noul concept prevede preluarea, de la spitalele mari, a pacienților care necesită reabilitare de lungă durată, dar au un prognostic de recuperare.

„Noi o să descărcăm paturile de terapie intensivă din instituțiile mari cu pacienți care necesită și reabilitare”, a spus Gasnaș.

Directoarea Spitalului Clinic al Ministerului Sănătății, Rodica Scutelnic, a confirmat că reprofilarea secției a devenit necesară după închiderea secției de chirurgie, pentru deservirea căreia fusese destinată inițial terapia intensivă.

„Au fost identificate necesitățile, au fost pregătite actele normative necesare și planificăm curând să ne deschidem”, a declarat Scutelnic.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Amintim că Spitalul Clinic al Ministerului Sănătății de pe strada Gheorghe Cașu va fi transformat într-un centru comprehensiv de reabilitare, parte a unei rețele naționale de recuperare a pacienților, a anunțat ministrul Sănătății, Alexandru Gasnaș, joi, 13 august, în cadrul unei vizite la instituție.

#ministrul sănătății #pacienti #sectie #spitalul clinil #terapie intensiva

Marte nu este o planetă moartă: noi semne de activitate vulcanică au fost detectate pe „Planeta Roșie”, a cărei suprafață găzduiește cei mai mari vulcani din Sistemul Solar, ceea ce sugerează posibilitatea de apariție a vieții, informează AFP.

„Vulcanismul pe Marte a început în urmă cu 4,5 miliarde de ani și se observă, prin datarea lavei, că rata de erupție a scăzut mult de 2 miliarde de ani încoace, deși cele mai recente erupții au o vechime de câteva zeci de milioane de ani”, a explicat Daniel Mege de la Centrul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei Poloneze de Științe, cercetător la Universitatea Berna din Elveția și autorul principal al unui studiu publicat joi în revista Sciences Advances. Ar fi oare Marte, așadar, pe cale „să adoarmă” din punct de vedere vulcanic?

Pentru a afla mai multe informații, o echipă internațională, condusă de Alexander Trokhimovskiy de la Institutul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei de Științe din Rusia, a contribuit la apropierea ‘observațiilor geologice de observațiile atmosferice’, a subliniat Daniel Mege, scrie Agerpres.

Clorură de hidrogen

Pentru a răspunde acestor întrebări, oamenii ar trebui să călătorească pe Marte și să se apropie de Alba Mons. Pe suprafața din jurul acestui vulcan gigantic, al cărui crater are o circumferință de 1.600 de kilometri, au fost reperate fisuri ce datează din urmă cu 1 milion de ani – un interval infim prin prisma timpului geologic.

În același timp, la doi kilometri deasupra acestor fisuri, în atmosfera marțiană, sonda spațială Trace Gas Orbiter (TGO) din misiunea ExoMars a Agenției Spațiale Europene (ESA) a măsurat concentrația clorurii de hidrogen, un gaz de origine vulcanică.

În atmosfera marțiană, prezența acestui gaz variază în funcție de anotimp: concentrația atinge nivelul maxim în timpul iernii din emisfera nordică, apoi dispare aproape complet în timpul verii – un fenomen cauzat, cel mai probabil, de ciclurile prafului și ale apei de pe „Planeta Roșie”.

Însă oamenii de știință au detectat o excepție de la acest tipar: concentrații mari de clorură de hidrogen au fost măsurate și la începutul verii, deasupra unor fisuri vulcanice de pe pantele vulcanului Alba Mons.

„Colegii noștri care se ocupă de studierea atmosferei nu reușeau să explice această concentrație prin modelele chimice”, a dezvăluit Daniel Mege.

Acest specialist în geologie și planetologie s-a folosit atunci de „intuiția sa de geolog”.

Pe Terra, atunci când sunt analizate cele mai abundente gaze dintr-un vulcan activ, sulful este primul descoperit, abia apoi urmează clorura de hidrogen, în cantități mai mici. „Însă acest raport se inversează în perioadele de repaus ale vulcanilor”, a subliniat Daniel Mege.

„Mai știm, de asemenea, grație meteoriților marțieni căzuți pe Terra, că magma marțiană este de patru ori mai bogată în clorură decât magma terestră”, a adăugat el.

Încă din acest stadiu al cercetărilor, o concluzie se impune: cercetătorii tocmai au detectat un semnal al vulcanismului latent.

„Marte nu este o planetă moartă din punct de vedere geologic în profunzimile sale, ci se află pur și simplu în stare de somn”, a rezumat ESA într-un comunicat.

Circulație hidrotermală

Această concluzie deschide noi perspective legate de apariția vieții pe Marte, o chestiune care preocupă comunitatea științifică de multă vreme.

Atmosfera planetei Marte este extrem de ostilă vieții terestre, atât din cauza temperaturilor scăzute, cât și a radiațiilor ridicate. Însă situația ar putea fi diferită sub scoarța marțiană.

„Atunci când ai un sistem magmatic, există o circulație hidrotermală care se declanșează. Este vorba despre apa caldă din adâncime, vapori care urcă prin fisuri până la suprafață. De altfel, într-un astfel de cadru noi credem că viața a apărut pe Terra. Avantajul acestor sisteme hidrotermale este că poți avea condiții de temperatură, de presiune, care sunt stabile în timp și independente de ceea ce se petrece în atmosferă. Or, scoarța marțiană și scoarța terestră au aproape aceeași compoziție, același tip de roci. A fost nevoie de doar câteva milioane de ani pentru ca viața să apară pe Terra, putem să ne imaginăm că același lucru s-ar putea întâmpla și pe Marte”, a sugerat Daniel Mege.

„Marea întrebare de acum înainte este următoarea: oare această viață a putut să se dezvolte și să se mențină pe termen lung, chiar până în zilele noastre? Răspunsul, așa cum se întâmplă adeseori, va veni odată cu trecerea timpului”, a concluzionat autorul principal al studiului.