Stabilitatea Siriei, în inima Orientului Mijlociu, este în interesul tuturor. Este timpul ca actorii regionali, nu cei externi, să conducă schimbarea. Există decenii în care nu se întâmplă nimic și există săptămâni în care se întâmplă decenii. Acesta este Orientul Mijlociu de astăzi. Căderea regimului Assad din Siria, împreună cu forțele dezlănțuite după ce Hamas a atacat Israelul în 2023, au declanșat un vid de putere regională.
Această criză de incertitudine reprezintă o oportunitate istorică pentru o reconfigurare geopolitică. În ultimele decenii, Orientul Mijlociu a trecut prin prea multe restructurări eșuate. Este timpul să schimbăm cursul, să inversăm ciclul și ca actorii regionali – și nu actorii externi – să preia conducerea în modelarea schimbării.
Geografia strategică a Siriei îi conferă o influență enormă. Este un element-cheie pentru securitatea regională, deoarece se află în inima Orientului Mijlociu și se învecinează cu mai multe țări. Toate statele responsabile au un interes direct în stabilitatea Siriei. În acest context important, prima vizită externă a unei delegații a guvernului de tranziție sirian în Arabia Saudită a marcat un progres politic major.
Ambele părți sunt conduse de pragmatism și de realitatea politică, nu de afinități ideologice. Ostilitatea istorică a regatului față de mișcările islamiste nu a încetat. Dar saudiții acceptă că guvernul condus de Hayat Tahrir al-Sham (HTS) deține puterea și trebuie să trateze cu acesta pentru a-și exercita influența în Siria.
Obiectivul este de a preveni proliferarea amenințărilor și răspândirea acestora în Arabia Saudită și în afara acesteia. Cu resursele sale vaste, saudiții pot juca un rol indispensabil în viitorul Siriei, în special înlocuind Iranul ca principal furnizor de energie al Siriei.
După aproape 14 ani de război, proastă gestionare economică și sancțiuni, Siria are nevoie cu disperare de o mai mare recunoaștere diplomatică pentru a ridica sancțiunile din era Assad. De asemenea, HTS trebuie să fie eliminată de pe listele de terorism. Acest lucru ar permite deblocarea unui ajutor financiar internațional esențial.
În urmă cu o săptămână, Consiliul de Cooperare al Golfului a solicitat o reconsiderare a sancțiunilor împotriva Siriei. A început un proces de dezghețare. Însă retorica guvernului sirian de tranziție și respingerea afilierilor extremiste din trecut, deși încurajatoare, trebuie să fie susținute de acțiune.
Cu cei 900 km de frontieră cu Siria, Turcia a fost cel mai mare susținător al forțelor anti-Assad. Turcia a oferit resurse-cheie și adăpost pentru peste 3 milioane de refugiați sirieni. Între timp, enormul capital diplomatic și economic al Qatarului a oferit un sprijin esențial suplimentar.
Odată cu înlăturarea lui Assad, Iranul este la pământ în Siria, dar nu este eliminat. Iranul nu ar trebui să fie complet evitat, deoarece încă mai poate complica lucrurile pentru Damasc.
De-a lungul frontierei sale de 600 km cu Siria, Irakul are multe motive de îngrijorare, în special potențiala destabilizare a provinciilor sale vestice cu majoritate sunnită. Deși, din punct de vedere tehnic, se află sub umbrela de protecție a Americii, Iordania rămâne vulnerabilă de-a lungul celor 360 km de frontieră cu Siria.
Pentru Liban, există o oportunitate istorică de a crea un stat mai funcțional, cu interferențe externe reduse. Fostul Hezbollah al lui Assad poate fi în declin la nivel regional, dar rămâne o forță armată de luat în seamă. Geografia garantează că evenimentele din Siria continuă să modeleze viitorul Libanului.
