Președintele rus, Vladimir Putin, și-a anunțat intenția de a participa la alegerile prezidențiale din 2024, după ce a fost rugat de Artiom Joga, așa-zisul președinte al Parlamentului din Donețk, comandantul batalionului „Sparta”, al cărui fiu, Vladimir Joga, a condus batalionul Sparta în 2016–2022 și a murit lângă Volnovakha în primele zile ale operațiunii militare. El a făcut apel „din numele poporului din Donbass” către dictator să candideze pentru a cincea oară. Putin și-a dat consimțământul. Momentul a fost filmat și distribuit vineri, 8 decembrie curent, de presa afiliată Kremlinului.

Conversația a avut loc în cadrul întâlnirii președintelui rus cu participanții la ceremonia de premiere a Eroilor Rusiei cu ocazia sărbătoririi Zilei Eroilor Patriei.

Votul la alegerile prezidențiale va avea loc în perioada 15-17 martie 2024.

Anterior, Putin a refuzat să răspundă la întrebarea dacă va candida. În septembrie, la o sesiune a Forumului Economic de Est, președintele rus a spus că Adunarea Federală trebuie să aprobe mai întâi data votului, iar apoi se va putea discuta acest subiect. Putin nu a precizat dacă va candida la alegeri în calitate de candidat independent, așa cum a făcut în 2018. Apoi a fost susținut de un grup de inițiativă care a strâns 300 de mii de semnături.

Surse de la Kommersant și RBC au raportat anterior că, și de această dată, scenariul de bază presupune că Putin va candida la alegeri ca candidat independent. Pe 17 decembrie va avea loc un congres al Rusiei Unite, care se așteaptă să susțină nominalizarea lui Putin.

La sfârșitul lunii noiembrie, RBC a scris despre un seminar pentru viceguvernatori și șefi ai comisiilor electorale regionale, la care oficialii de la Kremlin au raportat despre liniile directoare pentru alegeri. Țintele de participare la vot au fost numite „70% plus”, a spus una dintre surse. Aceeași cifră a fost confirmată pentru RBC de încă patru participanți la eveniment.

Vladimir Putin a câștigat de patru ori alegerile prezidențiale. În 2000, în calitate de șef al statului rus în exercițiu, a obținut 51,95%, în 2004 – 71,31%, în 2012 – 63,6%, în 2018 – 76,69%. În 2020, amendamentele aprobate la Constituție i-au permis lui Putin să meargă la vot pentru a treia oară consecutiv.

Surse RBC au mai dezvăluit că șeful sediului electoral al lui Putin ar putea fi șeful Departamentului de Politică Internă de la Kremlin, Andrei Yarin. În octombrie, interlocutorii RBC au spus că administrația prezidențială a început formarea preliminară a unei liste de împuterniciți pentru „candidatul guvernamental” la alegerile prezidențiale din 2024.

Mai devreme, purtătorul de cuvânt al președintelui Dmitri Peskov a declarat că Putin va vorbi despre planurile sale pentru un nou mandat atunci când va considera că este potrivit. Potrivit lui Peskov, printre cererile primite de președinte în așteptarea liniei directe, se numără multe mesaje care îi cer să candideze pentru un nou mandat și să continue să lucreze ca șef al statului.

Doar două persoane și-au anunțat până acum intenția de a candida la președinție – fostul ministru al Apărării din Donețk Igor Strelkov (Girkin) și Boris Nadejdin, membru al Consiliului Deputaților din Dolgoprudnîi, lângă Moscova. Primul este în arest, iar împotriva lui a fost întocmit dosar penal pentru incitare la extremism. Liderul partidului Yabloko, Grigory Yavlinsky, într-un interviu acordat RBC, a spus că ar merge la vot dacă ar putea strânge 10 milioane de semnături în sprijinul său. Până la începutul lunii decembrie erau, „se pare, câteva sute de mii”, a remarcat politicianul.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#Alegeri prezidentiale #Rusia #Vladimir Putin

Marte nu este o planetă moartă: noi semne de activitate vulcanică au fost detectate pe „Planeta Roșie”, a cărei suprafață găzduiește cei mai mari vulcani din Sistemul Solar, ceea ce sugerează posibilitatea de apariție a vieții, informează AFP.

„Vulcanismul pe Marte a început în urmă cu 4,5 miliarde de ani și se observă, prin datarea lavei, că rata de erupție a scăzut mult de 2 miliarde de ani încoace, deși cele mai recente erupții au o vechime de câteva zeci de milioane de ani”, a explicat Daniel Mege de la Centrul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei Poloneze de Științe, cercetător la Universitatea Berna din Elveția și autorul principal al unui studiu publicat joi în revista Sciences Advances. Ar fi oare Marte, așadar, pe cale „să adoarmă” din punct de vedere vulcanic?

Pentru a afla mai multe informații, o echipă internațională, condusă de Alexander Trokhimovskiy de la Institutul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei de Științe din Rusia, a contribuit la apropierea ‘observațiilor geologice de observațiile atmosferice’, a subliniat Daniel Mege, scrie Agerpres.

Clorură de hidrogen

Pentru a răspunde acestor întrebări, oamenii ar trebui să călătorească pe Marte și să se apropie de Alba Mons. Pe suprafața din jurul acestui vulcan gigantic, al cărui crater are o circumferință de 1.600 de kilometri, au fost reperate fisuri ce datează din urmă cu 1 milion de ani – un interval infim prin prisma timpului geologic.

În același timp, la doi kilometri deasupra acestor fisuri, în atmosfera marțiană, sonda spațială Trace Gas Orbiter (TGO) din misiunea ExoMars a Agenției Spațiale Europene (ESA) a măsurat concentrația clorurii de hidrogen, un gaz de origine vulcanică.

În atmosfera marțiană, prezența acestui gaz variază în funcție de anotimp: concentrația atinge nivelul maxim în timpul iernii din emisfera nordică, apoi dispare aproape complet în timpul verii – un fenomen cauzat, cel mai probabil, de ciclurile prafului și ale apei de pe „Planeta Roșie”.

Însă oamenii de știință au detectat o excepție de la acest tipar: concentrații mari de clorură de hidrogen au fost măsurate și la începutul verii, deasupra unor fisuri vulcanice de pe pantele vulcanului Alba Mons.

„Colegii noștri care se ocupă de studierea atmosferei nu reușeau să explice această concentrație prin modelele chimice”, a dezvăluit Daniel Mege.

Acest specialist în geologie și planetologie s-a folosit atunci de „intuiția sa de geolog”.

Pe Terra, atunci când sunt analizate cele mai abundente gaze dintr-un vulcan activ, sulful este primul descoperit, abia apoi urmează clorura de hidrogen, în cantități mai mici. „Însă acest raport se inversează în perioadele de repaus ale vulcanilor”, a subliniat Daniel Mege.

„Mai știm, de asemenea, grație meteoriților marțieni căzuți pe Terra, că magma marțiană este de patru ori mai bogată în clorură decât magma terestră”, a adăugat el.

Încă din acest stadiu al cercetărilor, o concluzie se impune: cercetătorii tocmai au detectat un semnal al vulcanismului latent.

„Marte nu este o planetă moartă din punct de vedere geologic în profunzimile sale, ci se află pur și simplu în stare de somn”, a rezumat ESA într-un comunicat.

Circulație hidrotermală

Această concluzie deschide noi perspective legate de apariția vieții pe Marte, o chestiune care preocupă comunitatea științifică de multă vreme.

Atmosfera planetei Marte este extrem de ostilă vieții terestre, atât din cauza temperaturilor scăzute, cât și a radiațiilor ridicate. Însă situația ar putea fi diferită sub scoarța marțiană.

„Atunci când ai un sistem magmatic, există o circulație hidrotermală care se declanșează. Este vorba despre apa caldă din adâncime, vapori care urcă prin fisuri până la suprafață. De altfel, într-un astfel de cadru noi credem că viața a apărut pe Terra. Avantajul acestor sisteme hidrotermale este că poți avea condiții de temperatură, de presiune, care sunt stabile în timp și independente de ceea ce se petrece în atmosferă. Or, scoarța marțiană și scoarța terestră au aproape aceeași compoziție, același tip de roci. A fost nevoie de doar câteva milioane de ani pentru ca viața să apară pe Terra, putem să ne imaginăm că același lucru s-ar putea întâmpla și pe Marte”, a sugerat Daniel Mege.

„Marea întrebare de acum înainte este următoarea: oare această viață a putut să se dezvolte și să se mențină pe termen lung, chiar până în zilele noastre? Răspunsul, așa cum se întâmplă adeseori, va veni odată cu trecerea timpului”, a concluzionat autorul principal al studiului.